Din cuprinsul articolului
România are mii de adăposturi de protecție civilă, dar puține pot fi folosite în mod real în caz de urgență. Datele oficiale indică un sistem vechi, cu probleme de funcționare și fără investiții suficiente în ultimii ani.
Potrivit Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, la nivel național există aproximativ 5.700 de adăposturi civile. Dintre acestea, doar 545 sunt complet funcționale. Aproximativ 3.000 funcționează parțial, iar peste 2.000 nu pot fi utilizate deloc. Practic, mai puțin de 10% dintre adăposturi oferă protecție în condiții optime.
În București, situația reflectă același tipar. Aproape 80% dintre adăposturi nu îndeplinesc toate condițiile necesare pentru a proteja populația. Multe sunt marcate corespunzător, dar nu sunt pregătite pentru utilizare imediată.
73% dintre adăposturi au fost construite înainte de 1990
Problema este una structurală. Un audit realizat de Curtea de Conturi a României arată că 73% dintre adăposturi au fost construite înainte de 1990. Asta înseamnă că majoritatea au peste 35 de ani vechime. În același timp, normele tehnice care reglementează aceste spații sunt învechite. Unele datează din anii 1970, iar instrucțiunile de utilizare sunt din 1961. În multe cazuri, aceste instrucțiuni nici măcar nu sunt afișate.
Declinul este vizibil și în evoluția numărului de adăposturi. Dacă în 2013 existau 7.424, la finalul anului 2023 mai erau 5.072. Scăderea depășește 31%. În paralel, acoperirea teritorială rămâne redusă. Doar 319 localități din cele peste 3.000 din România dispun de astfel de spații, majoritatea fiind orașe și municipii.
Investițiile nu țin pasul cu nevoile. Autoritățile estimează că ar fi necesari aproximativ 278 de milioane de lei pentru a aduce adăposturile existente la un nivel funcțional. În realitate, între 2022 și 2024 au fost reabilitate doar 458 de adăposturi. Ritmul este lent, iar diferența dintre necesar și intervențiile efective rămâne mare.
La construcțiile noi, adăposturile lipsesc
Problemele apar și în cazul construcțiilor noi. Legea prevede obligativitatea realizării de adăposturi la clădirile mari, dar în practică aceste cerințe nu sunt întotdeauna respectate. Lipsesc controale eficiente la recepția lucrărilor, iar unele proiecte sunt finalizate fără aceste spații.
Există și inițiative locale care încearcă să recupereze din decalaj. În București, unele primării de sector au început reamenajarea adăposturilor. Un exemplu este un spațiu din zona Obor, unde au fost montate paturi și a fost modernizat sistemul de ventilație. Autoritățile încearcă să le ofere și utilizări alternative, cum ar fi cazarea temporară a persoanelor vulnerabile sau transformarea în săli de sport. Aceste soluții cresc utilitatea spațiilor, dar nu rezolvă problema de fond.
Diferența față de alte state europene este semnificativă. Finlanda are peste 50.000 de adăposturi, cu o capacitate de 4,8 milioane de persoane, ceea ce înseamnă protecție pentru aproximativ 87% din populație. Sistemul a fost dezvoltat constant și adaptat la standarde moderne.
În România, concluziile oficiale indică o vulnerabilitate clară. Lipsa unui sistem funcțional de adăpostire poate afecta capacitatea de reacție în situații de criză majoră. Măsurile adoptate în ultimii ani au fost limitate și punctuale, fără o strategie națională coerentă care să crească rapid gradul de protecție al populației.
