Din cuprinsul articolului
În judeţul Vaslui, copiii cu autism întâmpină bariere semnificative în accesarea educaţiei de masă, drept garantat de lege, dar adesea ignorat în practică.
Asociaţia Părinţilor Copiilor cu Autism din judeţul Vaslui avertizează că de la începutul anului şcolar au fost semnalate cazuri în care elevii cu cerinţe educaţionale speciale (CES) sunt practic excluşi din şcolile obişnuite.
Discriminare şi respingere. Lupta copiilor cu autism din Vaslui pentru loc în clase normale
În unele cazuri, copiii cu autism nu primesc loc într-o clasă normală, motivele invocate fiind cele precum „nu sunt locuri” sau îndemnuri de „educaţie la domiciliu”.
„Din păcate, după numai două săptămâni de școală, o parte din părinții din asociația noastră se lovesc de refuzuri, de uși închise, de motive inventate pentru a îndepărta copiii cu CES din clasele de masă.
Da, și în învățământul special există neputințe și greșeli, dar și mai grav este atunci când, în învățământul de masă – acolo unde copilul are orientare școlară și drept legal – i se refuză locul printre ceilalți”, a transmis Asociatia Părinților Copiilor cu Autism din Județul Vaslui pe pagina de Facebook.
Chiar dacă orientarea şcolară a copilului permite participarea la învăţământul de masă, acesta este refuzat întrucât este „diferit”. ONG-urile atrag atenţia că acest lucru încalcă direct drepturile copilului.
„Educația de masă nu e un privilegiu, ci un drept. A refuza un copil doar pentru că e diferit este o încălcare directă a acestui drept”.
Efectele negative asupra familiilor şi copiilor
Eforturi intense (evaluări, terapii, drumuri, resurse financiare) sunt reduse la zero de acest tip de excluziune. Părinţii sunt demoralizaţi, iar copilul riscă să piardă progrese importante.
„Unde este empatia atunci când un părinte care a făcut sute de drumuri la evaluări, a cheltuit resurse pentru terapii, a renunțat la timp, energie și liniște pentru binele copilului său, aude răspunsuri precum: „nu mai sunt locuri”, „mai bine învățământ la domiciliu”?”, se întreabă părinții copiilor cu autism din Vaslui.
Lipsa incluziunii afectează nu doar performanţa şcolară, dar şi dezvoltarea socială şi emoţională a copilului. Sensul comunitar şi acceptarea diferenţelor suferă.
„Cum să nu fie o palmă peste toată munca, peste toate nopțile nedormite, peste toate lacrimile și speranțele lui?”
Existenţa iniţiativelor pozitive şi ce ar trebui să se schimbe
Asociaţia Părinţilor Copiilor cu Autism din judeţul Vaslui remarcă exemple de cadre didactice care îşi dedică timp să înţeleagă copilul cu nevoi speciale, să îl cunoască, să participe la terapie sau să se informeze.
„Și totuși, există și speranță. Spre exemplu există și atitudini demne de apreciere: o doamnă învățătoare a venit la centrul nostru, în timpul ei liber, să cunoască un copil, să îl vadă în terapie, pentru că a vrut, a crezut și a ales să se pregătească pentru el.
Și mai cunoașteam școli și grădinițe care promovează un mediu incluziv. Asta înseamnă vocație. Asta înseamnă respect față de copil și familie.”
Există şcoli şi grădiniţe care promovează un mediu incluziv, adică vocaţie, empatie şi responsabilitate faţă de copil şi familie.
Soluţii propuse pentru integrarea reală
- Formare continuă pentru cadrele didactice în domeniul educaţiei incluzive, pentru recunoaşterea şi sprijinul copiilor cu autism.
- Resurse materiale şi logistice suficiente (spaţii adecvate, personal specializat, terapii conexe) pentru ca incluziunea să fie practică, nu doar declarativă.
- Cooperare între şcoală, autorităţi locale şi ONG-uri pentru evaluări reale, politici locale clare şi monitorizarea implementării drepturilor copiilor.
- Sensibilizarea comunităţii: acceptare, empatie şi asumarea că diversitatea faci parte din normalitate.
Excluderea copiilor cu autism din şcolile de masă din Vaslui nu este singulară în România, cu siguranță. Mesajul transmis de ONG-ul vasluian este, însă, un semnal alarmant al faptului că drepturile copiilor cu nevoi speciale nu sunt tratate cu seriozitate.
Educaţia nu este un favor, ci un drept fundamental. Pentru ca acesta să fie respectat, este nevoie de responsabilizare la toate nivelurile: autorităţi, şcoală, educatori, părinţi şi întreaga comunitate. Fiecare zi contează, pentru copii, pentru familiile lor şi pentru societatea în ansamblu.
