Din cuprinsul articolului
Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române a transmis un mesaj despre tragedia morții unei mame pe un pat de spital din Botoșani.
Acesta critică modul în care s-a acționat în cazul Alexandrei și consideră că absența unei pedepse aspre în actele antisociale comise va destabiliza încrederea în autoritate. Vasile Bănescu consideră că destrămarea morală a societății, ca și cea a rațiunii dăruite de Dumnezeu, naște monștri.
Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române: ”Moartea înlăcrimatei Alexandra ne privește (în ochi) pe toți”
Destrămarea morală a societății, ca și cea a rațiunii dăruite de Dumnezeu, naște monștri. Nu unii imaginari, ci unii care coabitează cu noi sub aceste hidoase chipuri:
Impostura profesională care calcă senin, adică barbar în picioare orice principiu, lege sau jurământ, inclusiv pe cel al lui Hypocrate, care, printre altele, spune: „Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.”
Corupția tentaculară care suprimă orice scrupul și anulează scopul real al oricărei instituții infestate, otrăvind cu doze uriașe de nedreptate corpul social, schilodit deja în fel și chip: de la absența unui plan de salvare națională prin Educație, la cea a drumurilor naționale civilizate care provoacă victime în serie, până la ignorarea sadică a unor femei care nasc murind și abundența variilor acte de complicitate cu răul multiform ce bântuie spațiul public nestingherit de nimic.
În absența unor necesare sancțiuni draconice (parte a educației cetățenești) pentru acte antisociale masiv destabilizatoare ale vitalei încrederi în Autoritate, sancțiuni echivalente ale unui tratament real pentru pacientul național, în golul acestei absențe prosperă și va prospera haosul nimicitor de vieți.
E important să ne amintim că în spatele oricărui act de corupție concretă, vizibilă, stă mereu unul de corupție spirituală, sfidător batjocoritoare la adresa principiilor de care se râde în hohot.
Vulgaritatea agresivă care ucide bunul-simț, inclusiv simțul esențial al datoriei, dar și pe acela pentru curat, decent și frumos, murdărind tot ce atinge;
Vicierea mentalului colectiv prin surparea inclusiv mediatică a nivelului atenției morale și culturale în mlaștina relativismului unde nimic nu mai contează și unde totul e permis.
Victimele concrete ale acestui proces de extincție morală, tolerat până dincolo de scandalos la toate nivelurile societății, crește într-un ritm înfricoșător.
Cazurile sunt de o atrocitate care indică strigând la cer cel mai grav lucru posibil în această parte de lume a noastră: dezumanizarea precedată de alarmanta descreștinare.
Antidotul? Regăsirea omeniei prin educația minților și reîncreștinarea inimilor. Nu cuvintele goale precum pot părea chiar aceste cuvinte.
Unul dintre aceste cazuri în fața cărora „nu mai avem aer” poartă un nume care a pătruns acum o săptămână în sufletele celor ce încă le mai pasă, nume care nu trebuie uitat și care ar putea patrona, cu ajutorul lui Dumnezeu, începutul unei încă posibile însănătoșiri a societății românești: ALEXANDRA (Ivanov)
Cazul Alexandrei a stârnit reacții puternice în societate și a ridicat noi semne de întrebare legate de sistemul de sănătate și efectuarea actului medical de o parte dintre cadrele medicale, lipsa de empatie a acestora fiind revoltătoare.
