Din cuprinsul articolului
În timp ce America de Nord intră deja într-o fază de iarnă dură, continentul european va resimți o schimbare radicală a condițiilor meteo. Meteorologii urmăresc un semnal și mai „periculos” pentru restul lui februarie: o Încălzire Stratosferică Bruscă (SSW) care ar putea slăbi masiv sau chiar „sparge” vortexul polar.
În ultimele zile din ianuarie, analiza din stratosferă arată un vortex polar deformat/elongat, cu nucleul tras spre America de Nord, un tipar asociat cu pătrunderi de aer arctic la sol. Acest lucru pare să fi cauzat deja un episod sever de iarnă în SUA, cu frig, ninsoare și gheață pe arii foarte mari.
Vortexul Polar își schimbă traiectoria
Europa, în același timp, poate vedea contrast: nordul și nord-vestul mai expuse la aer rece, iar sudul și vestul mai des la mase de aer mai blând în faza de tranziție. În România este de așteptat ca finalul de lună și chiar începutul de februarie să fie unul cald din acest motiv.
Vortexul Polar nu e un singur „obiect”, ci o circulație uriașă care urcă de la sol până în stratosferă. Când stratosfera se încălzește brusc (SSW), crește presiunea sus, iar circulația polară poate fi slăbită, deplasată sau chiar ruptă în două. În multe situații, efectele se propagă în jos și pot schimba tiparele de vreme 2–6 săptămâni.
Un punct cheie: nu orice încălzire stratosferică produce automat „iadul alb” în Europa. Dar când semnalul e puternic și consistent în ansambluri, crește probabilitatea unor blocaje și a unor trasee favorabile „invaziilor” de aer rece, potrivit Mediafax.
Cele mai recente rulari și ansambluri (inclusiv ECMWF, conform analizelor sintetizate în mai multe materiale din zona de specialitate) indică la început de februarie:
– anomalii mari de temperatură în stratosferă peste zona polară (încălzire foarte puternică);
– presiune ridicată în stratosferă care „lovește” vortexul;
– posibilitatea ca vortexul să fie rupt în două nuclee (split), semn clasic de perturbare majoră.
În multe evenimente SSW, impactul la sol nu vine instant, ci după o perioadă de „cuplare” stratosferă–troposferă. În scenariul prezentat de prognozele discutate, începutul lui februarie poate arăta chiar mai blând pe arii din Europa (o fază de reajustare), dar spre mijlocul lunii crește semnalul pentru revenirea aerului rece dinspre nord.
Zone europene afectate
Nord & Nord-Vest (Islanda, Scandinavia, Marea Nordului, Regatul Unit): primele expuse când fluxul devine nordic/nord-estic.
Europa Centrală: risc de episoade reci dacă se instalează un tipar de blocaj în nord.
Europa de Est (inclusiv România): poate fi prinsă între mase de aer—ori intrări reci din NE/N, ori intervale mai normale dacă traseul principal rămâne mai spre vest. (Aici contează enorm „unde cade” blocajul.)
Termenii, ce apar în spațiul online, dar și într-o parte a prsei, sună apocaliptic, dar rezultatul local depinde de detalii: poziția centrilor barici, traseul ciclonilor, umezeala disponibilă și momentul exact al răcirii. Ce e mai realist, dacă semnalul se menține, este o creștere a riscului de episoade reci în a doua parte a lui februarie în Europa, nu o garanție de viscol generalizat.
