16 august. Sfinţii Martiri Brâncoveni. „De legea creștina nu mă las, căci în ea m-am născut și am trăit, și în ea vreau sa mor!” Rugăciune pentru întărire în faţa necazurilor

16 august. Sfinţii Martiri Brâncoveni. „De legea creștina nu mă las, căci în ea m-am născut și am trăit, și în ea vreau sa mor!” Rugăciune pentru întărire în faţa necazurilor

16 august este zi de mare sărbătoare pentru creștinii ortodocși, care îl prăznuiesc pe cel considerat a fi cel mai mare sfânt al României, Constantin Brâncoveanu. Acesta este prăznuit dimpreună cu fiii săi, Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianache,  pe 16 august.

16 august. Sfinţii Martiri Brâncoveni. „De legea creștina nu mă las, căci în ea m-am născut și am trăit, și în ea vreau sa mor!”

Constantin Brâncoveanul, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), împlinea 60 de ani când a primit sfârşitul mucenicesc, pe 15 august 1714, prin sabie împreună cu fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi sfetnicul său Ianache, în oraşul Sfântului Constantin cel Mare, la Constantinopol, în anul 1714. Domnitorul român a fost decapitat împreună cu cei patru fii ai săi şi cu sfetnicul Ianache, la porunca sultanului Ahmed.

La cererea sultanului de a renunța la creștinism, Brâncoveanu a răspuns fără rețineri: „De legea creștina nu mă las, căci în ea m-am născut și am trăit, și în ea vreau sa mor!”, iar catre fiii lui a rostit: „Fiilor, fiți bărbați! Am pierdut tot ce aveam pe asta lume. Nu ne-au mai ramas decat sufletele. Să nu le pierdem și pe ele, ci sa le ducem curate înaintea feței Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!”.

Primul cap retezat a fost al lui Constantin, fiul cel mare. Au urmat capetele lui Ștefan și Radu. Când a sosit rândul lui Matei, băiatul cel mai mic, acesta a început să plângă. Tatăl lui i-a poruncit să se asemene fraților săi. Copilul s-a îndreptat spre jertfă fără rețineri. Au urmat Ianache Văcărescu, bunul sfetnic al Brâncoveanului, și apoi domnitorul, potrivit crestinortodox.ro.

Trupurile lor au fost aruncate în Bosfor. Au fost scoase de câțiva creștini și îngropate în mare taină într-o mănăstire lângă Țarigrad. În vara anului 1720, Doamna Maria a adus pe ascuns rămășițele domnitorului și le-a îngropat în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. A așezat peste mormânt o piatră împodobită doar cu pajura țării, iar deasupra a pus o candelă de argint.

Rugăciune pentru întărire în faţa necazurilor

Sfinte Mucenice Brâncovene Constantine, Dumnezeu te-a uns ca să călăuzești destinele neamului tău printre stâncile prăpăstioase ale vremii. Domnul te-a chemat să sporești slava Bisericii Ortodoxe, de la noi și de pretutindeni, cu darurile pe care numai puterea Celui de sus le-a pus întru a ta chivernisire. Tu te-ai rugat Bunului Dumnezeu pentru statornicirea în dreapta credință, dimpreună cu fiii tăi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu sfetnicul tău Ianache. Tu ai primit cununa sfântă a muceniciei, cu fiii tăi. Ne rugăm ție în fața icoanei tale și cerem să duci la Părintele Ceresc rugăciunile noastre smerite, ca să ne izbăvească de durerile cele amare abătute de atâtea ori asupra noastră, să ne ocrotească de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi. Să dăruiască sănătate tuturor fiilor neamului românesc, pace lumii, liniște în sufletele și casele noastre; să ne țină în dreapta credință a Bisericii noastre cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Amin!