17 martie, sărbătoare mare. Spune această rugăciune făcătoare de minuni către Sfântul Alexie cel Cald

17 martie, sărbătoare mare. Spune această rugăciune făcătoare de minuni către Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu

Duminică, 17 martie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Alexie, un sfânt care a trăit în veacul al V-lea și care și care este cunoscut și sub numele de „Omul lui Dumnezeu” sau „sau Alexie cel Cald”.

În tradiţia populară, Alexie este considerat patron al vieţuitoarelor care iernează în scorburi, sub pământ, pietre sau ape. În 17 martie, Alexie încălzeşte pământul pentru a elibera fiinţele care peste iarnă au hibernat şi tot el, la 14 septembrie, de Ziua Crucii, încuie pământul şi pune la adăpost vieţuitoarele.

Cine este Sfântul Alexie

Sfântul Alexie a fost singurul copil al dregatorului Eufimian şi al Aglaidei, de neam nobil, bogaţi şi foarte credincioşi. Încă de mic există în sufletul lui dorința nemurii și a vieții veșnice, iar toate bunatățile pamântești i se păreau lucruri de nimic.

Tânărul Alexie şi-a pus în gând să se călugărească, dar părinţii au hotărât să-l căsătorească şi el a trebuit să se supună. După nuntă, Alexie nu a rămas cu mireasa sa, ci şi-a scos inelul de aur şi brâul scump cu care era încins şi dându-i-le a binecuvântat-o şi a plecat, potrivit crestinortox.ro.

Atrăit 18 ani în preajma Bisericii închinate Fecioarei Maria din Edesa, cetatea Mesopotamiei, îmbrăcat cu haine sărace şi zdrenţuite şi hrănindu-se din mila şi îndurarea celor ce veneau să se roage.

Oamenii îi dădeau pomană, dar el împărţea săracilor tot ce primea, iar Maica Domnului, vrând să arate oamenilor virtuţile lui Alexie, i s-a arătat celui care se îngrijea de lăcaşul sfânt spunându-i să-l lase pe „omul lui Dumnezeu” să stea înăuntrul bisericii.

Stingerit de recunoştinţa oamenilor, Alexie a plecat din Edesa către Tars, în Cilicia, oraşul naşterii Sfântului Apostol Pavel, dar corabia cu care călătorea fiind împinsă de vânt a fost îndrumată într-altă parte.

Alexie a ajuns astfel la Roma şi a venit la casa părinţilor săi, unde nu l-a recunoscut nimeni şi a fost luat în derâdere. A continuat să trăiască din mila oamenilor şi sî împartă cu cei săraci, iar când a simţit că i se apropie sfârşitul, Alexie cerut o bucată de hârtie pe care şi-a scris numele şi povestea vieţii.

Împăratul Onorie a fost cel care, după ce Alexie s-a mutat la cele veşnice, la 17 martie anul 411, i-a citit scrisoarea şi a dat poruncă ca sfântul să fie îngropat cu cinste în biserica Sfântului Spostol Petru.

Se spune că moaştele au răspândit miruri vindecătoare tuturor celor ce se apropiau de ele.

Rugăciune către Omul lui Dumnezeu de vindecare la ceas de necaz

„O, mare bineplăcute al lui Hristos, sfinte omu­le al lui Dumnezeu Alexie, care cu sufletul stai în cer înaintea Tronului Domnului, iar pe pământ săvârşeşti minuni felurite cu harul cel dat ţie de Sus! Caută cu milostivire spre cei ce stau înaintea sfintei tale icoane şi se roagă cu umilinţă, cerând

de la tine ajutor şi acoperire. Tinde spre Dom­nul Dumnezeu, rugându-te, cinstitele tale mâini şi cere pentru noi de la Dânsul lăsarea greşelilor noastre celor de voie şi celor fără de voie, pen­tru cei bolnavi vindecare, pentru cei năpăstuiţi ocrotire, pentru cei necăjiţi mângâiere, pentru cei aflaţi în restrişti grabnic ajutor, iar pentru toţi cei ce te cinstesc sfârşit paşnic şi creştinesc al vie­ţii şi răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos.

Aşa, bineplăcutule al lui Dumnezeu, nu fă de ruşine nădejdea noastră, pe care după Dumnezeu şi după Născătoarea de Dumnezeu la tine o punem, ci fii nouă ajutător şi acoperitor spre mântuire, ca primind, cu rugăciunile tale, har şi milostivire de la Domnul, să preaslăvim iubirea de oameni a Tatălui şi a Fiului şi a Sfân­tului Duh, Unuia Dumnezeu în Treime slăvit şi închinat, precum şi sfânta ta mijlocire, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”