Sfatul experților români în tratarea infertilității pentru toate femeile care-și doresc copii este să-și programeze, pe cât posibil, sarcinile până la vârsta de 35 de ani deoarece fertilitatea naturală scade rapid cu vârsta și, în plus, menopauza se instalează tot mai frecvent la persoane tinere (înainte de 40 de ani).
De altfel, stresul, poluarea și amânarea maternității au dus la creșterea cererii pentru procedurile de fertilizare in vitro. Pentru multe cupluri de români diagnosticate cu infertilitate, FIV-ul este uneori singura opțiune prin care pot obține o sarcină. Procedura costă între 3000 și 5000 de euro și include investigații, medicamente, proceduri medicale și crioprezervarea embrionilor suplimentari.
În ultimii ani, în România s-au efectuat peste 4000 de proceduri FIV pe an. Pentru un număr de aproximativ 800 de cupluri pe an, primul FIV este decontat parțial de stat, dacă îndeplinesc anumite criterii de selecție. Nu întotdeauna prima procedură FIV are succes. În multe situații este nevoie de proceduri repetate până la obținerea sarcinii. Pe tot parcursul tratamentelor și procedurilor, cuplurile au multe întrebări și solicitări, lămurite de specialiștii români care folosesc tehnici de ultimă generație.
Iată răspunsul experților unei clinici de top – echipă care a realizat peste 5.000 de proceduri de reproducere asistată – la trei dintre cele mai des întâlnite întrebări ale pacienților.
“De ce nu se implantează embrionii?”
Selecția naturală este una dintre explicații. “Din această perspectivă, eșecul de implantare poate fi privit ca o selecție a embrionilor, cu rol benefic, de a evita sarcinile anormale”, precizează Dr. Irina Oproiu, specialist fertilizare in vitro și alte tehnici reproductive în cadrul Clinicii de fertilitate Gynera București.
“Peste 90% dintre eșecurile de implantare sunt considerate a fi cauzate de embrioni și doar 10% de factori uterini, tehnică sau alți factori accidentali. Din acest motiv, recomandăm o abordare practică, eficientă și personalizată. În general, după eșecul de implantare a primilor 2 blastociști, o bună strategie este de a încerca din nou, înainte de a lua în calcul investigații costisitoare pentru situații foarte rare. Dacă nu se implantează, în mod repetat, mai mulți embrioni, specialistul poate recomanda teste avansate, suplimentare”, completează medicul Laura Dracea.
Un astfel de test este cel de receptivitate a endometrului – testul ERA – care constă în analizarea profilului genetic al endometrului, recoltat prin biopsie, în perioada normală de implantare. În funcție de rezultatele testului, experții în infertilitate pot alege o perioadă optimă pentru a crește succesul implantării.
“Putem fi siguri că probele nu sunt încurcate între ele în timpul procedurilor?”
Un alt semn de întrebare al cuplurilor care recurg la fertilizare in vitro este legat de modul în care clinicile pot identifica embrionii, fără a se încurca probele, având în vedere că celule reproductive sunt microscopice. “Orice potențială cuplare greșită între parteneri sau orice alocare greșită a embrionilor sau spermei către altă pacientă, dacă nu ar fi sesizate prin procedurile standard, ar fi identificate de către sistemul electronic Matcher TM . Mai mult, sistemul alertează în timp util și previne efectuarea unei manevre incorecte. Acest sistem electronic de siguranță, singurul de acest tip existent în țară, funcționează prin alocarea unui cod de bare unic fiecărui pacient sau cuplu și scanarea/fotografierea pacienților, probelor și tuturor etapelor de laborator.
Etichetele speciale cu cod unic nu se dezlipesc, nu se șterg și nu se pot pierde, nici măcar în condițiile vitrege din azot lichid, la -190 0 C, unde sunt depozitate tuburile cu celule sau embrioni crioprezervați. În plus, în fiecare etapă importantă, cardul pacientului și eprubetele, tuburile, cateterele din laborator sunt scanate și verificate electronic”, precizează dr. Ioan Boleac, ginecolog specializat în tehnici de reproducere asistată în cadrul Clinicii Gynera.
“Putem testa genetic embrionii și ce e de făcut dacă ceva este în neregulă?”
Există situații când sarcina este avortată spontan sau când există riscul nașterii unor copii cu boli severe din cauza unor mutații genetice. Multe cupluri solicită testele genetice de preimplantare, iar medicii decid împreună cu acestea oportunitatea efectuării lor. “În prezent, “gold standard” în testarea genetică preimplantare este biopsierea blastociștilor (embrionii care au 5 zile), crioprezervarea lor prin vitrificare și analizarea mai multor celule din fiecare embrion, prin metode moderne de analiză genetică.
Testarea este eficientă, dacă scopul este depistarea unor mutații transmise de la părinți. În ceea ce privește screeningul pentru anomaliile mai frecvente, subiectul rămâne deschis. Se pot depista numai anumite tipuri de anomalii, la nivel cromozomial, completate, la solicitare, și cu depistarea unor mutații punctuale cunoscute. Nu trebuie uitat că, testarea genetică este o investigație, nu un tratament. Permite eliminarea din procedurile FIV a unor embrioni cu anomalii, dar nu îi poate îmbunătăți și nici nu poate ajuta un embrion normal să se implanteze și să se dezvolte în continuare”, precizează medicul Laura Dracea.
În prezent, costul pentru o procedură FIV cu testarea genetică, crioprezervare și ulterior transfer de embrioni congelați se apropie de costul pentru 2 proceduri FIV/ET, fără a putea garanta obținerea unei sarcini. Din acest motiv, majoritatea pacienților preferă să testeze embrionii în primele săptămâni de sarcină, doar dacă aceștia se implantează. Aceasta înseamnă că poate fi nevoie de o întrerupere terapeutică a sarcinii, dacă se depistează anomalii ce pot afecta sever evoluția sarcinii sau viitorului copil. Din fericire, natura are grijă ca marea majoritate a embrionilor anormali să nu se implanteze deloc.
