Din cuprinsul articolului
În urmă cu doi ani, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis introducerea în calendar a unui nou sfânt: Nichifor cel Lepros. Acesta este sărbătorit în fiecare an pe 4 ianuarie.
Sfântul Cuvios Nichifor cel Lepros s-a născut în 1890, în satul Chania din insula Creta, și la botez a primit numele Nicolae.
4 ianuarie. Sfântul ocrotitor de molime Nichifor Leprosul
Nicolae a fost crescut de către bunicul său Ioanis Tabakakis, iar la vârsta de 13 ani a început să lucreze într-o frizerie, unde i-au apărut primele semne de lepră.
La vârsta de 16 ani, pentru a nu fi trimis pe insula Spinaloga din cauza leprei, Nicolae a fugit la Alexandria, în Egipt, unde a lurat într-o frizerie.
Nicolae a plecat la Chios, a 24 de ani, unde se găsea un așezământ pentru leproși și unde preot era părintele Antim Vagianos, canonizat ca Sfântul Antim din Chios. A fost ucenicul Sfântului Antim din Chios și alături de acesta a suferit de lepra.
După numai doi ani, Sfântul Antim l-a tuns în monahism cu numele Nichifor.
Cărțile sfinte spun că pe măsură ce boala îi afecta frumusețea exterioară, pe atât de mult se înfrumsueța sufletul Cuviosului Nichifor. Deși boala a evoluat și i-a afectat chipul, Sfântul Nichifor a trăit în smerenie și ascultare desăvârșită, cu post aspru, lucrând în grădină.
Ajuns la vârsta de 67 de ani, leprozeria din Chios a fost închisă, iar părintele Nichifor împreună cu alți alți pacienți au fost trimiși la Așezământul Sf. Varvara din Igaleo, Atena. Deși era imobilizat la pat, cu răni și dureri foarte mari, multă lume venea la chilia sa pentru a primi binecuvântarea acestuia.
Părintele Nichifor a murit în 1964, la vârsta de 74 de ani, iar după dezgropare, moaștele sale au răspândit mireasma.
Rugăciune către Sfântul Nichifor cel Lepros a celor copleșiți de teamă
Oamenii copleșiți de îngrijorare și de teamă trebuie să rostească această rugăciune către Sfântul Nichifor cel Lepros care este de mare ajutor:
„Sfinte Părinte Nichifor, iată că spaima, panica și cumplita frică de moarte mă încolțește, tulburându- mi sufletul și trupul. Nimic din cele ale lumii nu mai are putere să-mi aducă liniște și să facă să înceteze învolburarea și vacarmul lăuntric, de aceea vin înaintea ta, aflând că pe tine te-a dăruit Dumnezeu ca ocrotitor și izbăvitor în vremea acestei boli.
Miluiește și tămăduiește neputința mea lăuntrică și slobozește-mă din puterea noianului de gânduri și îngrijorări, căci am înălțat prin frică Babilonul lor, socotind că Dumnezeu nu mai poartă grijă de lume și de fiecare om în parte. Învață-mă a aduce înaintea Domnului tot ce trăiesc lăuntric, ca astfel să nu mă mai ascund în cotloanele cele întunecate ale depărtării de Dumnezeu.
Și fie ca, făcând astfel, să mi se lumineze cu lumina cunoștinței și sufletul, și trupul spre însănătoșire deplină, dar și spre încredințare că Domnul Hristos veșnic mă iubește, nemărginit mai mult decât o voi putea face eu vreodată. Amin.“
