Din cuprinsul articolului
Dezvoltarea creierului uman nu urmează o linie dreaptă, iar transformările majore nu se opresc la maturitate. Un nou studiu publicat în prestigioasa revistă Nature Communications arată că, de-a lungul vieții, creierul trece prin cel puțin patru momente-cheie de reorganizare profundă, în jurul vârstelor de 9 ani, 32 de ani, 66 de ani și 83 de ani.
„Mesajul este că există schimbare continuă din naștere până la bătrânețe”, a explicat unul dintre neurocercetătorii implicați în studiu, citat de The Washington Post.
Cercetarea contrazice ideea larg răspândită potrivit căreia creierul se dezvoltă în copilărie, rămâne stabil în viața adultă și apoi intră într-un declin brusc la bătrânețe. În realitate, spun oamenii de știință, creierul se adaptează constant.
„Este ușor să credem că există un mod ‘bun’ sau ‘rău’ în care ar trebui să fie structurat un creier. Și nu este chiar așa. Ceea ce subliniază acest studiu este că trebuie să ne așteptăm ca creierul să facă lucruri diferite la vârste diferite”, a spus autoarea principală a studiului, Alexa Mousley, de la Universitatea Cambridge.
Cum a fost realizat studiul
Mousley și colegii ei au analizat aproximativ 4.000 de tomografii cerebrale ale unor persoane sănătoase, cu vârste cuprinse între 0 și 90 de ani. Analiza a urmărit modul în care diferite regiuni ale creierului comunică între ele de-a lungul vieții.
Rezultatele au fost apreciate și de cercetători care nu au fost implicați direct în studiu.
„Este încă un exemplu foarte frumos despre cum creierul și interacțiunile lui globale se schimbă pe parcursul vieții”, a spus Seth Grant, neurocercetător la Universitatea din Edinburgh.
„Mesajul este că există schimbare continuă din naștere până la bătrânețe. Nu e ca și cum ai construi un creier, el rămâne la fel și apoi se degradează brusc la vârsta înaintată. Se schimbă mereu”, a adăugat el.
Pe baza datelor, cercetătorii au identificat cinci mari „epoci” ale conectivității cerebrale, fiecare cu trăsături distincte.
Copilăria: un creier extrem de activ, dar mai puțin eficient
De la naștere până în jurul vârstei de 9 ani, creierul este într-o perioadă de activitate intensă. Conexiunile neuronale se consolidează rapid, sinapsele sunt eliminate printr-un proces competitiv, iar materia cenușie și cea albă cresc accelerat.
Paradoxal, în această etapă, creierul devine mai puțin eficient din punct de vedere al vitezei de transmitere a informației între regiuni. Cercetătorii nu știu exact de ce se întâmplă acest lucru, dar au câteva ipoteze.
„Știm că la începutul vieții, creierul creează mai multe conexiuni decât are nevoie, apoi le elimină. Nu e clar dacă acesta este mecanismul din spatele observației noastre, dar este o posibilitate”, a spus Mousley.
Chiar și așa, copilăria rămâne o perioadă de învățare intensă: limbaj, vorbire, abilități motorii și cognitive fundamentale. Structura creierului pare adaptată acestui volum uriaș de informație.
„Este posibil ca această scădere a eficienței să fie legată de acest moment incredibil de învățare,” a spus Mousley.
Adolescența: o reorganizare profundă care durează până la 30 de ani
În jurul vârstei de 9 ani, când mulți copii intră la pubertate, apare un punct de cotitură major. Creierul începe să se reorganizeze pentru a deveni mai eficient, iar „viteza” lui de funcționare se schimbă.
Această fază, pe care cercetătorii o asociază cu adolescența extinsă, durează până în jurul vârstei de 30 de ani. Este o perioadă esențială pentru dezvoltarea creierului, dar și una de vulnerabilitate crescută pentru tulburările de sănătate mintală.
„Este foarte important să privim adolescența ca pe o fereastră prelungită”, a spus Katie Insel, psiholog la Universitatea Northwestern.
Deși societatea consideră persoanele de 18 sau 21 de ani ca fiind adulte, tot mai multe cercetări arată că stabilitatea completă a creierului apare abia spre 30 de ani.
„Ce ne diferențiază pe noi, oamenii, de alte animale este cât de încet ne dezvoltăm. O girafă se poate ridica în picioare la scurt timp după naștere, dar bebelușilor umani le ia extrem de mult timp să învețe să meargă, să mănânce”, a spus Mousley.
Ea sugerează că acest ritm lent ar putea permite formarea unor conexiuni cerebrale mai complexe, asociate cu abilitățile unice ale oamenilor.
Maturitatea: trei decenii de stabilitate relativă
Între aproximativ 32 și 66 de ani se întinde cea mai lungă etapă a vieții cerebrale: maturitatea. Potrivit cercetătorilor, aceasta este o perioadă de stabilitate relativă.
„Pare a fi o perioadă de stabilitate relativă. Este consistentă pentru o perioadă foarte îndelungată”, a spus Mousley.
Creierul continuă să se schimbe, dar transformările sunt mai subtile decât în celelalte faze. Inteligența, comportamentul și personalitatea tind să fie mai stabile.
„Dacă te gândești la diferența dintre un adult și un adolescent, presupui un nivel de stabilitate în modul în care se comportă oamenii. Iar acest lucru se aliniază cu perioada de trei decenii de reorganizare cerebrală relativ constantă”, a explicat Mousley.
Îmbătrânirea timpurie: vulnerabilitate, dar și câștiguri cognitive
Un nou punct de schimbare apare în jurul vârstei de 66 de ani. Creierul devine mai vulnerabil la bolile asociate vârstei, însă această etapă nu înseamnă doar declin.
„Există o modalitate așteptată, sănătoasă și tipică prin care creierul se schimbă”, a spus Mousley.
Katie Insel subliniază că, pe lângă pierderi precum scăderea memoriei, apar și avantaje importante. Mulți adulți în vârstă devin mai înțelepți și mai eficienți în reglarea emoțiilor.
„Există avantaje și dezavantaje în fiecare etapă de dezvoltare. Cred că în fiecare fază a vieții există compromisuri, în care anumite tipuri de cogniție și comportament sunt favorizate datorită modului în care creierul răspunde mediului.”, a spus Insel.
Îmbătrânirea avansată: creierul își prioritizează conexiunile esențiale
După vârsta de 83 de ani, cercetătorii vorbesc despre o etapă distinctă de „îmbătrânire târzie”. În această fază, conectivitatea globală a creierului scade, dar anumite regiuni devin mai importante decât altele.
„Ceea ce observăm în această etapă este ceva numit ‘creșterea centralității’”, a spus Mousley.
Pentru a explica fenomenul, ea a folosit metafora rutelor de autobuz: atunci când o rută directă dispare, stația de transfer devine crucială. La fel, creierul pare să prioritizeze conexiunile-cheie atunci când altele se pierd.
Ce înseamnă aceste descoperiri pentru felul în care privim îmbătrânirea
Studiul arată că „dezvoltarea” nu este un proces limitat la copilărie sau adolescență, ci continuă pe tot parcursul vieții.
„Asociem adesea anumite schimbări ale creierului cu rezultate negative în maturitate sau la vârsta înaintată.Dar există trăsături cognitive care pot fi de fapt foarte utile odată cu îmbătrânirea.”, a spus Insel.
Privind imaginea de ansamblu, cercetătorii speră că aceste date vor ajuta la o mai bună înțelegere a vulnerabilităților specifice fiecărei vârste, de la tulburările din adolescență până la bolile neurodegenerative.
Yaakov Stern, neurocercetător la Universitatea Columbia, consideră că următorul pas important este legarea acestor măsurători structurale de funcțiile cognitive concrete.
El a subliniat și faptul că mulți factori care influențează sănătatea creierului sunt sub controlul nostru, precum alimentația, activitatea fizică și relațiile sociale.
„Creierul se schimbă odată cu îmbătrânirea. Știm asta. e mă interesează este dacă există factori care se asociază cu o îmbătrânire mai reușită”, a spus Stern.
