Din cuprinsul articolului
Un medic neurochirurg român demontează mitul modernizării sistemului sanitar românesc și explică, cu exemple reale, de ce medicii tineri aleg calea străinătății.
Adevărul din spitale, spus fără menajamente.
Neurochirurg român: „Probabil ministrul nostru a trăit mai mult prin birouri decât prin spitale”
România are un nou ministru al sănătății, dar încrederea în sistem e pe butuci. Un medic neurochirurg, Georgian Ciobotaru, medic specialist la Spitalul Militar din București, face o analiză dură, sinceră și extrem de bine argumentată asupra realităților din sistemul medical românesc.
Potrivit acestuia, tânărul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, cu doar câteva luni mai mic decât autorul, pare rupt de teren.
Într-un interviu recent, Rogobete a declarat că medicii nu mai au motive să plece din țară pentru că „spitalele se modernizează” și „salariile sunt comparabile cu cele din afară”.
O afirmație care trădează, potrivit neurochirurgului, o detașare periculoasă de ceea ce înseamnă, în fapt, practica medicală în România.
„Ceva îmi spune că ministrul nostru a trăit mai mult prin birouri decât prin spitale dacă dumnealui consideră că medicii mai pleacă pentru bani sau că nu-s spitalele moderne”, a spus dr. Ciobotaru într-o postare pe Facebook.
Neurochirurg: 7 motive reale pentru care medicii aleg să plece din țară
1. Lipsa posturilor reale, organizate transparent
Medicii tineri ajung să participe la zeci de concursuri pentru posturi „cu dedicație”, unde șansele reale de reușită sunt minime. Se cere un sistem centralizat, transparent, cu examene naționale, fără favoritisme și fără șpăgi.
„Subiecte naționale decente care să demonstreze că poți gândi, nu că doar vomiți ce ai memorat, corectura ca la rezidențiat – șpaga zero, copiat zero. Apoi, în ordine: ai luat cel mai mare punctaj, alegi ce post vrei tu, unde vrei tu. Apoi următorul. Și tot așa.
Ai luat examenul dar nu mai sunt posturi? Primești adeverință să pleci gratis unde vrei în afară. Ai picat sau ai refuzat un post pe motiv că vrei să te duci în străinătate? Semnezi că plătești facultatea și rezidențiatul și poți să pleci liniștit!
Nu e legal sa ții medicii în țară? Faci contract cu ei la inceputul facultății, cum fac MApN, MAI, MJ, etc.”
2. Centrele universitare sunt adevărate fortărețe ale relațiilor și pilelor
Accesul la posturi didactice sau doctorat este adesea condiționat de relații personale, nu de competență. Cadre universitare slab pregătite perpetuează un sistem toxic.
„În majoritatea centrelor universitare însă, trebuie să te conectezi cu ștabul de acolo, tu stând în general în genunchi și conectându-te, alternativ, fie în față fie în spate. Nu oricine își ia un doctorat sau un post de asistent!”
3. Transferuri selective și netransparente
Ministerul încurajează transferurile unidirecționale către București, în timp ce medicii valoroși din provincie nu pot fi mutați în alte spitale, chiar dacă cererea există.
4. Lipsa unui venit stabil imediat după rezidențiat
După ani de studii, medicii rămân luni întregi fără parafă și fără loc de muncă. Tineri de 28-30 de ani sunt forțați să trăiască din banii părinților. Cine plătește această perioadă moartă?
„Fară un loc de muncă imediat după rezidențiat, stăm flămânzi, pe banii părinților! (…) Cine mă plătește pe mine 3-4 luni în care nu am parafă? Ministrul? După ce trebuie să te milogești la părinți de bani la 28-30 de ani, iți vine să te duci în toată lumea!”
5. Volum de muncă inegal și sistem haotic în UPU
Secțiile de urgență sunt sufocate de pacienți non-urgente. Soluția? O taxă clară, diferențiată pentru consulturile nejustificate – o practică uzuală în alte țări UE.
„Ce ai? Dureri de spate de 3 luni? 300 de lei consultul acum în noapte sau te duci la MF mâine, iei bilet de trimitere către Neurochirurgie și te vede cu prima ocazie neurochirurgul, că așa cum ai stat 3 luni, mai stai 2 săptămâni. Din 300, doctorul ia 50 de lei, asistentul de caz 20 și statul 230. Aducem bani la buget și așa iți convine să faci gărzi cu mulți pacienți!”
6. Lipsă acută de specialiști în județe întregi
În multe zone din țară, nu există neurochirurgi sau, mai grav, aceștia refuză să facă intervenții esențiale precum drenajul ventricular extern. Nicio reacție de la Minister.
„De ce nu verifică ministerul câte drenaje ventriculare externe s-au pus în reședințele de județ cu neurochirurgie? Că dacă sunt 0 drenaje, acolo trebuie trimis corpul de control, că au murit niște oameni nevinovați!!!”
7. Realitatea ignorată de conducere
A încerca să oprești exodul medicilor doar cu bani este ca și cum ai încerca să tratezi singurătatea cu relații plătite. Problema este de sistem, nu doar de salariu.
Soluția? Reformă reală și asumare
Georgian Ciobotaru propune o reformă reală, cu examene naționale pe post, corectură unică și repartizare transparentă. Nu e vorba de a ține medicii cu forța în țară, ci de a le oferi un motiv real să rămână: predictibilitate, echitate și respect profesional.
„A încerca să rezolvi exodul medicilor cu bani e ca și cum ai încerca să scapi de singurătate plătind prostituate pe centură. Dați mai departe dacă sunteți de acord vă rog. Poate ajunge până la ministru!”, a mai spus neurochirurgul român.
Atât timp cât miniștrii vorbesc din birouri, fără să înțeleagă realitatea celor care lucrează în spitale, România va continua să piardă medici bine pregătiți. Iar modernizarea de fațadă nu va schimba cu nimic esența unui sistem care îi tratează pe profesioniști ca pe consumabile.
