Din cuprinsul articolului
Pentru a înțelege corect diferențele dintre migrenă, cefalee și durere de cap, este esențial să le plasăm într-o ierarhie. Cel mai simplu, durerea de cap este termenul general, umbrela care acoperă orice senzație de durere resimțită la nivelul capului. Cefaleea este, de fapt, sinonimul medical al durerii de cap. Așadar, atunci când un medic folosește termenul „cefalee”, se referă la o durere de cap.
Însă, așa cum nu toate tuseurile sunt la fel, nici toate durerile de cap nu sunt identice. Ele se clasifică în diverse categorii, iar migrena este doar un tip specific de cefalee (sau durere de cap). Spre deosebire de o durere de cap obișnuită, care poate fi de intensitate ușoară spre moderată și adesea resimțită ca o presiune, migrena este o afecțiune neurologică complexă. Ea se manifestă prin atacuri recurente de durere, de obicei unilaterală și pulsatilă, care poate fi severă și invalidantă. Pe lângă durerea propriu-zisă, migrena este adesea însoțită de alte simptome supărătoare, cum ar fi greața, vărsăturile și sensibilitatea extremă la lumină și sunete.
Dr. Adina Roceanu, neurolog: ”Un miliard de persoane suferă de migrenă pe glob, conform studiilor epidemiologice. Există peste 200 de categorii de cefalele care sunt împărțite în trei capitole. Capitolul despre cefaleele primare, în care nu putem demonstra o leziune cerebrală, include cefaleea de tip tensional, migrena și cefaleea cluster. O categorie mare este cea a cefaleelor secundare, care sunt asociate cu boli vasculare, tumori cerebrale, modificări ale homeostaziei sau diferite afecțiuni ORL și oftalmologice. A treia categorie este cea a nevralgiilor.”
Tipurile de cefalee
Dr. Adina Roceanu a fost invitata academicianului Irinel Popescu și a lui Val Vâlcu discutând despre diferențele dintre migrenă, cefalee, durere de cap. Aceasta arată că:
”Medicul generalist și medicul specialist trebuie să facă diferența între o cefale primară, și una secundară. În cadrul cefaleelor primare, e important să facem diferența între cifalea de tip tensional, n-are nicio legătură cu tensiunea arterială, ci cu tensiunea în musculatura cervicală. Este o durere de cap care este de intensitate ușoară-moderată, de obicei bilaterală, care are un caracter de strângere, depresiune, și care nu este asociată cu fenomene vegetative sau de hipersensibilitate.”
Dr. Adina Roceanu despre migrenă
”Spre deosebire de aceasta, în cazul migrenei, avem hemicranie, adică o durere pe o jumătate, de fapt, care de obicei este pulsatilă, este severă, deci de o intensitate mai mare decât cefaleia de tip tensional și care are în plus semne de afectare vegetativă, cu greață, cu vărsătură, semne de hiperexcitabilitate, însă manifestate prin sensibilitate la lumină, fotofobie, sensibilitatea la zgomot, fornofobie și este agravată de niște eforturi fizice foarte mici, cum ar fi urcatul scărilor”
Prevalența și impactul migrenei
Cefaleea de tip tensional este mult mai frecventă decât migrena. Aproape fiecare adult a avut cel puțin un episod de durere de cap tensională la un moment dat în viață. Pe de altă parte, migrena este o afecțiune extrem de invalidantă. Ea afectează serios calitatea vieții pacienților și generează costuri sociale și economice considerabile. O persoană cu migrenă severă, cu durere de cap unilaterală și pulsatilă, adesea însoțită de greață, vărsături, fotofobie (sensibilitate la lumină) și fonofobie (sensibilitate la zgomot), este nevoită să se retragă într-un loc întunecos și liniștit. Un astfel de episod reduce drastic capacitatea de muncă a pacientului, ducând la pierderi de randament sau chiar la absențe de la serviciu. Din acest motiv, migrena a devenit un domeniu major de cercetare în ultimele decenii, cu eforturi constante de a dezvolta tratamente specifice și eficiente.
Migrena cu aură și manifestările sale
În timp ce majoritatea pacienților suferă de migrenă fără aură (forma comună, diagnosticată după cel puțin cinci episoade similare), aproximativ o treime dintre ei se confruntă cu o formă specială: migrena cu aură. Această variantă, denumită anterior migrenă neurologică, este caracterizată de simptome neurologice care apar înainte de debutul durerii de cap.
Aura se manifestă cel mai des prin fenomene vizuale:
- Luminiscente (scintilații): Pacientul vede luminițe sau steluțe care plutesc în câmpul vizual.
- Spectrul fortificării: Aceste luminițe pot lua forma unor linii în zig-zag, asemănătoare crenelurilor unui castel medieval.
- Scotom: După apariția fenomenelor luminoase, poate urma o zonă întunecată sau „o pată oarbă” în câmpul vizual.
Aura poate include și alte manifestări neurologice, cum ar fi:
- Amorțeli sau parestezii într-o mână.
- Tulburări de vorbire sau de limbaj.
Este important de reținut că aceste simptome neurologice sunt complet reversibile, ceea ce le diferențiază de alte afecțiuni, precum crizele epileptice sau accidentele ischemice tranzitorii. După faza de aură, care durează de la 5 minute până la o oră, începe durerea de cap severă, care poate persista de la 4 până la 72 de ore.
Migrena hemiplegică și ciclul complet al unui atac
Există și forme rare de migrenă cu aură care includ manifestări motorii, cunoscute sub numele de migrenă hemiplegică. Acestea sunt forme genetice, iar studiile au reușit să identifice genele și canalele ionice afectate. Migrena hemiplegică a devenit astfel un model important pentru studiul geneticii migrenei.
Un atac de migrenă este o afecțiune multifazică, cu un ciclu complex:
- Prodrom: Această fază poate apărea cu câteva ore sau chiar zile înainte de atacul propriu-zis. Se manifestă prin oboseală, iritabilitate sau o ușoară durere în ceafă.
- Aura: Urmează fenomenele neurologice reversibile descrise anterior, care durează de la 5 minute la o oră.
- Cefaleea severă: Durerea de cap propriu-zisă, cu o durată cuprinsă între 4 și 72 de ore.
- Postdrom: După episodul de durere, pacientul se simte epuizat și lipsit de energie pentru ore sau chiar zile întregi.
Dacă o persoană suferă de două sau trei atacuri de migrenă pe lună, viața ei poate deveni un adevărat calvar, având în vedere că fiecare fază a migrenei are un impact semnificativ asupra activităților zilnice.
O discuție despre metodele de diagnostic între Academicianul Irinel Popescu și Dr. Adina Roceanu
Academician Irinel Popescu: ”Având în vedere progresele înregistrate în neuroștiințe, aș dori să ne clarificați rolul investigațiilor paraclinice, cum ar fi imagistica, în diagnosticul migrenei. Pe ce se bazează neurologul pentru a confirma o suspiciune de migrenă, mai ales în contextul vastelor mijloace de diagnostic disponibile astăzi?”
Neurolog Adina Roceanu: ”O întrebare foarte pertinentă. Deși diagnosticul de migrenă este, în esență, clinic, pe baza simptomelor și a istoricului pacientului, investigațiile paraclinice sunt esențiale pentru a exclude alte afecțiuni mai grave. Prioritatea noastră absolută este să diferențiem o cefalee primară (cum este migrena) de o cefalee secundară, care este un simptom al unei alte boli, cum ar fi o tumoare sau o malformație vasculară.”
Academician Irinel Popescu: ”Așadar, când anume considerați investigațiile imagistice obligatorii?”
Dr. Adina Roceanu: ”Există câteva situații clare în care imagistica cerebrală, în special RMN-ul sau angio-RMN-ul, este imperios necesară:
- Dacă este primul episod de durere de cap severă, „ca o lovitură de trăsnet”, mai ales la un pacient tânăr. În acest caz, trebuie să excludem o hemoragie subarahnoidiană sau o malformație vasculară cerebrală
- Dacă durerea de cap obișnuită își schimbă brusc caracteristicile, devenind mai intensă, progresivă sau este însoțită de semne de hipertensiune intracraniană (greață, vărsături în jet). Acestea pot sugera o formațiune tumorală.
- Dacă pacientul prezintă migrenă cu aură. Simptomele neurologice din timpul aurei, deși de obicei benigne, justifică o investigație imagistică pentru a exclude alte cauze.”
În cele mai multe cazuri, cum ar fi cefaleea de tip tensional, care reprezintă aproximativ 90% dintre cazuri și se manifestă printr-o durere modestă, fără simptome de însoțire, investigațiile pot fi amânate. Însă, pentru confortul și liniștea pacientului, adesea recomandăm o imagistică. În concluzie, investigațiile sunt un instrument vital pentru a asigura un diagnostic corect și pentru a oferi siguranță atât medicului, cât și pacientului.
