Din cuprinsul articolului
Mulți români cred că „un copil moștenește întotdeauna tot sau măcar o parte din averea părintelui”. În realitate, legea prevede situații în care chiar și copiii pot fi excluși total sau parțial de la succesiune. Dezmoștenirea poate fi legală, iar împărțirea bunurilor se poate face fără participarea tuturor succesibililor.
În ce condiții poate fi scos un copil din succesiune
1. Dezmoștenirea prin testament
Persoana care decedează își poate exprima voința într-un testament autentic, semnat la notar. În acest document poate exclude unul sau mai mulți copii de la moștenire.
Pentru a fi valabilă, dezmoștenirea trebuie să fie clar motivată și să respecte limitele legale. Dacă testamentul încalcă legea sau forma cerută, el poate fi contestat ulterior.
2. Renunțarea la moștenire
Un succesibil poate anunța oficial, prin declarație notarială, că nu dorește partea ce i s-ar cuveni. După această renunțare, masa succesorală se împarte fără el.
3. Incapacitatea de a accepta moștenirea
Persoanele care nu au capacitate de exercițiu (de exemplu, minori fără reprezentare legală) nu pot accepta singure moștenirea. În lipsa unui reprezentant legal sau a unei proceduri corecte, drepturile lor pot fi afectate.
4. Nedemnitatea succesorală
Este cea mai severă situație. Un moștenitor poate fi declarat nedemn dacă a săvârșit fapte grave împotriva defunctului sau împotriva altor moștenitori — violență, infracțiuni, fals, tentativă de omor, abuzuri. Nedemnitatea se constată pe baza unei hotărâri penale definitive și poate duce la pierderea totală a dreptului la moștenire.
Rezerva succesorală: partea din moștenire care nu poate fi luată
Chiar dacă există un testament care exclude un copil, legea protejează o parte minimă a patrimoniului numită rezervă succesorală. Această parte trebuie să ajungă la:
- copiii defunctului,
- soțul supraviețuitor,
- părinții defunctului (dacă nu există descendenți).
Dacă testamentul depășește limita legală și taie din rezerva copiilor, aceștia pot da în judecată moștenitorii testamentari și pot cere reducerea dispozițiilor exagerate.
Cum începe efectiv succesiunea după deces
Succesiunea se deschide la momentul morții, dovedită prin certificatul de deces. Procedura se face, de regulă, la un notar public.
Etapa I – Deschiderea succesiunii
Moștenitorii duc certificatul de deces și actele de proprietate la notar. Se identifică bunurile din patrimoniu și persoanele care au vocație succesorală.
Etapa II – Acceptarea sau renunțarea
Chiar dacă legea îți dă dreptul să moștenești, nu ești obligat să accepți. Poți:
- să accepți moștenirea,
- să renunți oficial,
- să lași moștenirea să fie împărțită fără tine.
Acceptarea poate fi expresă (la notar) sau tacită (de exemplu, dacă începi să administrezi bunurile).
Etapa III – Împărțirea bunurilor (partajul)
Moștenitorii pot împărți bunurile:
- amiabil, dacă există înțelegere, sau
- prin instanță, dacă apar conflicte.
Partajul poate fi făcut în natură (fiecare primește bunuri concrete) sau prin echivalent (unul primește bunul, altul bani).
Exemplu simplu de calcul: copil + soț supraviețuitor
Dacă defunctul avea un copil și era căsătorit:
- soțul supraviețuitor primește 1/4 din avere,
- copilul primește 3/4 din avere.
- Dacă sunt mai mulți copii, cota de 3/4 se împarte egal între ei.
Poate fi dezmoștenit complet un copil? Doar în cazuri limitate
Legea permite excluderea totală doar dacă:
- există nedemnitate succesorală constatată prin sentință,
- există motive de dezmoștenire prevăzute în testament și respectate limitele legale.
Dacă motivele sunt inventate, neclare sau testamentul nu respectă forma cerută de lege, copiii pot contesta actul la notar sau în instanță.
Ce acte sunt necesare pentru succesiune
- certificatul de deces
- actele de proprietate (terenuri, locuințe, mașini, conturi)
- actele de identitate ale moștenitorilor
- testamentul, dacă există
- hotărâre penală definitivă (în caz de nedemnitate)
