Din cuprinsul articolului
Cancerul tiroidian este una dintre puținele forme de cancer care continuă să crească, în ciuda progreselor medicale. În multe regiuni ale lumii, inclusiv în SUA și Europa, incidența s-a triplat în ultimele decenii, iar specialiștii încearcă să înțeleagă de ce.
Datele din registrul american SEER arată că între 1980 și 2016, numărul de cazuri a crescut rapid atât în rândul bărbaților, cât și al femeilor. Creșteri similare au fost observate în Asia și în mai multe țări europene. Medicii spun că nu mai este vorba doar despre o statistică, ci despre o tendință care ridică tot mai multe întrebări.
Ce este, de fapt, cancerul tiroidian
Glanda tiroidă, situată în partea anterioară a gâtului, reglează parametri esențiali precum ritmul cardiac, temperatura corporală și metabolismul. Cancerul apare atunci când celulele tiroidei încep să se multiplice necontrolat, formând tumori care pot invada țesuturile din jur sau se pot răspândi în organism.
Majoritatea formelor sunt vindecabile, însă ritmul în care cresc cazurile rămâne o îngrijorare majoră pentru endocrinologi și epidemiologi.
Prima explicație: diagnosticăm mai mult, mai devreme
O parte importantă din creșterea cazurilor a apărut odată cu introducerea ecografiei tiroidiene în anii ’80 și a biopsiei cu ac fin în anii ’90.
„Ecografia a permis depistarea unor noduli foarte mici, care în trecut nu puteau fi simțiți la palpare”, explică dr. Cari Kitahara, epidemiolog la National Cancer Institute din SUA.
Consecința a fost o explozie de tumori papilare mici, care în general cresc lent și nu pun viața în pericol. De altfel, decesele au rămas stabile, ceea ce întărea ideea că mulți pacienți au fost supradiagnosticați.
Fenomenul s-a repetat și în Coreea de Sud, unde ratele au crescut brusc când testarea s-a extins la nivel național, pentru ca ulterior să scadă când programul a fost limitat.
Dar nu este doar supradiagnostic: cresc și cazurile avansate
În ultimii ani, tot mai multe studii arată că fenomenul nu poate fi explicat doar prin depistarea precoce.
„Vedem tumori mai mari, mai avansate, chiar și în țări unde screeningul nu este intens”, spune prof. Sanziana Roman, chirurg endocrin la University of California, San Francisco.
Un studiu realizat în California, pe peste 69.000 de pacienți, arată că atât incidența, cât și mortalitatea au crescut între 2000 și 2017. Alte analize confirmă că și cazurile metastatice sunt în creștere. Toate acestea indică faptul că există factori reali care pot crește riscul de cancer tiroidian.
Obezitatea – unul dintre principalii suspecți
Excesul de greutate este strâns legat de tulburările tiroidiene, iar studiile de cohortă arată că persoanele cu IMC mare au:
-
un risc cu peste 50% mai mare de a dezvolta cancer tiroidian,
-
forme mai agresive ale bolii,
-
un risc crescut de deces cauzat de cancer tiroidian.
Nu este încă clar prin ce mecanisme crește riscul, dar medicii suspectează un cumul de factori: inflamație cronică, rezistență la insulină și modificări hormonale subtile care afectează funcția tiroidiană.
Expunerea la radiații din investigațiile medicale
Un alt factor analizat intens este creșterea utilizării CT-urilor și radiografiilor. În special CT-urile cervicale și toracice expun tiroida la doze relativ ridicate de radiații, iar copiii sunt deosebit de sensibili.
Un studiu recent estimează că doar în SUA, aproximativ 3.500 de cazuri noi de cancer tiroidian pe an ar putea fi legate de expunerea la radiații medicale.
Substanțele care dereglează hormonii (EDC)
De la cosmetice și ambalaje alimentare, la spume anti-incendiu și textile, compușii precum PFOA și PFOS pot imita sau bloca acțiunea hormonilor tiroidieni. Deși dovezile privind o legătură directă cu cancerul sunt mixte, cercetătorii nu exclud rolul acestora, mai ales în combinație cu alți factori.
Microelementele din sol și zonele vulcanice
Unele țări insulare au rate neobișnuit de mari de cancer tiroidian. Unele analize indică un posibil rol al unor elemente precum zincul, vanadiul sau cadmiul, prezente în solul și apa din zonele vulcanice. Totuși, studiile epidemiologice sunt încă insuficiente.
Radierea, obezitatea, diagnosticul precoce: o cauză multiplă
Majoritatea specialiștilor consideră astăzi că nu există o singură cauză, ci o combinație:
-
screening mai avansat,
-
obezitate în creștere,
-
expunere la radiații medicale,
-
factori de mediu încă insuficient înțeleși,
-
predispoziție genetică.
„Este probabil o combinație de factori metabolici, hormonali și de mediu, care interacționează cu vulnerabilități genetice existente”, explică prof. Roman.
România nu are un registru unic, dar tendințele sunt similare
Datele oficiale din România sunt fragmentate, însă rapoartele oncologice regionale și analizele medicilor endocrinologi indică aceeași tendință: un volum tot mai mare de noduli tiroidieni depistați, tot mai multe biopsii și un număr în creștere de cancere diferențiate, în special la femei.
Endocrinologii din marile centre universitare confirmă că, în ultimul deceniu, biopsiile tiroidiene au devenit o procedură de rutină, iar ecografiile sunt tot mai frecvente, ceea ce poate contribui la creșterea artificială a incidenței. Totuși, la fel ca în alte țări, apar și cazuri avansate care nu pot fi explicate doar prin diagnostic precoce.
Ce urmează în cercetare
Direcțiile de investigare pentru următorii ani includ:
-
studii genetice pe cohorte mari,
-
analize privind expunerea la radiații din copilărie,
-
evaluarea combinațiilor de factori metabolici și de mediu,
-
cercetări privind dieta și aportul de iod,
-
monitorizarea substanțelor endocrine în populație.
În paralel, ghidurile clinice se concentrează pe reducerea procedurilor inutile, limitarea supradiagnosticului și personalizarea tratamentului.
Cum pot fi prevenite complicațiile și cum sunt recunoscute semnele de alarmă
Medicii subliniază că majoritatea nodulilor tiroidieni sunt benigni, iar evoluția lor este lentă. Totuși, complicațiile pot apărea atunci când un nodul devine activ din punct de vedere hormonal, crește în dimensiune sau prezintă caracteristici suspecte la ecografie. Monitorizarea regulată reduce semnificativ riscul unei evoluții nefavorabile.
Semne care necesită evaluare rapidă
Endocrinologii recomandă consult medical atunci când apar următoarele simptome:
-
modificări ale vocii, răgușeală persistentă sau dificultăți în vorbire;
-
dificultate la înghițire sau senzația de presiune în gât;
-
creșterea rapidă a unui nodul;
-
ganglioni limfatici măriți în zona gâtului;
-
durere localizată sau disconfort care persistă.
Aceste semne nu indică automat cancer tiroidian, dar reprezintă criterii care justifică o evaluare urgentă.
Cum se diferențiază nodulii benigni de cei maligni
Diagnosticul diferențial se bazează pe o combinație de investigații:
-
Ecografia tiroidiană rămâne prima investigație și poate identifica forma, marginile, vascularizația și prezența microcalcificărilor.
-
Scorurile TI-RADS sunt folosite pentru a estima riscul de malignitate pe baza acestor criterii.
-
Puncția aspirativă cu ac fin (FNA) este considerată standardul de diagnostic atunci când ecografia indică elemente suspecte. Rezultatul este analizat prin sistemul Bethesda, care orientează decizia medicală către urmărire, tratament sau intervenție chirurgicală.
-
Analize hormonale precum TSH, FT4 și anticorpii tiroidieni pot completa evaluarea, deși ele nu stabilesc dacă un nodul este malign.
În majoritatea cazurilor, nodulii benigni au contur regulat, sunt omogeni și nu prezintă modificări rapide de dimensiune. Nodulii cu potențial malign tind să aibă margini neregulate, sunt hipoecogeni și pot conține microcalcificări.
Ce poate reduce riscul de complicații
Specialiștii recomandă:
-
control endocrinologic periodic, chiar și în lipsa simptomelor;
-
evitarea expunerii inutile la radiații, în special la vârste mici, unde sensibilitatea glandei tiroide este mai mare;
-
menținerea unei greutăți corporale sănătoase, pe fondul dovezilor actuale care leagă obezitatea de un risc mai mare de cancer tiroidian;
-
corectarea eventualelor deficiențe de iod, doar la recomandarea medicului, în funcție de zona geografică și de dieta individuală.
Aceste măsuri nu previn apariția cancerului, dar reduc riscul progresiei și permit depistarea precoce a formelor agresive.
