Din cuprinsul articolului
O femeie de 30 de ani din Marea Britanie a trăit luni întregi cu dureri abdominale, greață și episoade repetate de vărsături, convinși atât ea, cât și medicii, că ar fi vorba despre o intoleranță alimentară sau despre un sindrom de colon iritabil. Simptomele, aparent banale, ascundeau însă un diagnostic mult mai grav: un tip rar și agresiv de cancer al vezicii urinare, devenit acum incurabil.
Cazul lui Lauren Carey, din Banstead (Surrey), readuce în discuție dificultatea diagnosticării cancerelor urologice la persoane tinere, dar și riscurile asociate utilizării pe termen lung a cateterelor urinare.
O afecțiune rară din copilărie i-a schimbat cursul vieții
Lauren s-a născut cu o anomalie extrem de rară, numită extrofie vezicală – vezica urinară se dezvoltă în afara corpului în perioada intrauterină. În primii ani de viață a trecut prin multiple intervenții pentru reconstruirea tractului urinar și, la doar opt ani, medicii au fost nevoiți să îi monteze un cateter permanent.
Acest detaliu medical, aparent stabil după mulți ani, avea să joace un rol decisiv în povestea ei.
Simptomele au fost puse pe seama unei intoleranțe alimentare
În 2022, la 27 de ani, Lauren a început să acuze disconfort abdominal, greață după mese și episoade de vărsături. A cerut ajutor medical, însă primele evaluări au fost superficiale.
„Ni se spunea că e intolerantă la lactoză sau că ține de colon iritabil”, povestește sora ei, Megan. „Dar Lauren nu se simțea bolnavă în sensul clasic și nici nu credea că ar putea fi ceva grav.”
Ulterior, medicii au suspectat infecții urinare repetate – frecvente la persoanele cu cateter – și i-au prescris antibiotice fără a o examina.
Un nodul abdominal
Când Lauren a observat un nodul pe abdomen, i s-a spus inițial că ar putea fi o infecție locală. Abia investigațiile ulterioare au dezvăluit realitatea: carcinom scuamos al vezicii urinare, un tip rar de cancer asociat cu inflamații cronice și utilizarea pe termen lung a cateterelor.
Intervenția chirurgicală de îndepărtare a vezicii și realizarea unui stoma părea să fi eliminat riscul de recidivă. Dar în noiembrie 2025, la trei ani după diagnostic, Lauren a primit vestea pe care nimeni nu ar trebui să o audă la 30 de ani: cancerul a revenit și s-a extins la nivelul pelvisului și abdomenului.
Metastazele au făcut imposibilă orice terapie curativă.
„Tot ce putem face acum este să creăm amintiri”
Atât spitalele publice, cât și cele private au concluzionat că nu există un tratament care să poată controla boala fără a-i pune viața în pericol. Familia se concentrează acum pe lucrurile pe care Lauren și le dorește cât timp se mai simte bine.
La vârful listei se află o vizită la Port Lympne Safari Park, unde își dorește să petreacă o noapte într-o cabană înconjurată de animale.
„Animalele sunt viața ei. Ea nu și-a dorit copii, animalele sunt familia ei. Vrem doar să îi îndeplinim dorințele”, spune Megan.
Avertisment pentru pacienți: insistați când simțiți că ceva nu este în regulă
Familia consideră că Lauren nu a fost ascultată atunci când și-a exprimat îngrijorările.
„Îi dădeau antibiotice la telefon fără să o vadă. Ne-au spus baiețel că e intoleranță, IBS… nu cred că au investigat suficient”, spune sora ei.
Megan face apel la cei care se confruntă cu simptome persistente:
„Dacă ceva nu se simte bine, insistați. Cereți a doua opinie. Nu acceptați diagnostice rapide atunci când corpul vă spune altceva.”
O boală tratabilă dacă este depistată devreme
Anual, aproximativ 21.000 de persoane din Marea Britanie primesc acest diagnostic. Prognosticul depinde enorm de momentul depistării:
-
în stadii incipiente, șansele de vindecare sunt foarte bune;
-
dacă boala se extinde în afara vezicii, tratamentul devine dificil;
-
formele apărute după iritații cronice, infecții repetate sau cateterizare prelungită sunt adesea mai agresive.
În 2025, NHS a anunțat o terapie combinată pentru pacienții cu cancer avansat de vezică (enfortumab + pembrolizumab), care poate dubi durata de supraviețuire, însă nu toate formele tumorale răspund la acest tratament.
Un caz dureros, dar o lecție importantă pentru sănătatea publică
Povestea lui Lauren arată cât de ușor pot fi confundate simptomele cancerului de vezică cu probleme digestive obișnuite și cât de important este ca pacienții să fie evaluați corect, mai ales când există factori de risc precum cateterizarea pe termen lung.
Clinica care a avut-o în evidență transmite că îi va sprijini în continuare pe Lauren și pe familia ei și îi îndeamnă să adreseze orice întrebare legată de tratament.
Pentru cei care citesc povestea ei, mesajul rămâne simplu:
nu ignorați simptomele persistente, indiferent de vârstă, și nu ezitați să cereți investigații suplimentare atunci când ceva nu pare în regulă.
