Din cuprinsul articolului
Scandal de proporții la Jocurile Olimpice de Iarnă. Săritorii cu schiurile, acuzați că își injectează penisul cu acid hialuronic pentru a zbura mai mult. Află totul despre „Penisgate” și cum tehnologia de scanare 3D este folosită pentru a preveni „dopingul mecanic” neconvențional.
Scandalul „Penisgate” la schi sărituri. Controversa injecțiilor cu acid hialuronic în săriturile cu schiurile
Jocurile Olimpice de Iarnă de la Milano-Cortina sunt marcate de o ipoteză pe cât de bizară, pe atât de tehnică: sportivii ar putea recurge la mărirea organelor genitale pentru a obține un avantaj aerodinamic.
Deși pare un subiect de tabloid, federațiile internaționale tratează situația cu maximă seriozitate, deoarece în acest sport, fiecare centimetru de suprafață corporală se traduce în metri câștigați în aer.
Cum funcționează „trucul”: Fizica din spatele injecțiilor
Conform unui raport publicat inițial de ziarul german Bild, citat de BBC, unii săritori cu schiurile ar utiliza injecții cu acid hialuronic pentru a-și mări circumferința penisului cu 1-2 centimetri înainte de măsurătorile oficiale.
De ce ar face cineva asta? Răspunsul stă în regulamentul strict al FIS (Federația Internațională de Schi). Suprafața combinezonului unui sportiv este direct proporțională cu dimensiunile corpului său.
Dacă un sportiv reușește să își mărească volumul corporal în zona inghinală, el va primi un costum cu o suprafață totală mai mare.
„Fiecare centimetru suplimentar pe un costum contează. Dacă costumul tău are o suprafață cu 5% mai mare, vei zbura mai mult”, a explicat Sandro Pertile, directorul curselor masculine de sărituri cu schiurile din cadrul FIS.
Practic, un penis mai voluminos acționează ca un element de portanță suplimentar sub materialul costumului.
Procesul de măsurare a schiorilor: scanere 3D și precizie milimetrică
Pentru a preveni fraudele, procesul de verificare a devenit extrem de invaziv. Înainte de fiecare sezon, sportivii sunt supuși unor scanări corporale 3D, purtând doar „lenjerie intimă elastică, mulată pe corp”.
Regulile sunt draconice:
- Costumele trebuie să aibă o toleranță de doar 2-4 cm față de corp.
- Se măsoară cu exactitate înălțimea picioarelor (la nivelul zonei inghinale).
- Înălțimea turului pantalonului la costumul de concurs trebuie să respecte anatomia sportivului, cu o marjă de doar 3 cm adăugați pentru bărbați.
Injectarea cu acid hialuronic (care poate rezista în corp până la 18 luni) permite sportivului să „trișeze” scanerul, obținând un costum mai larg care îi va servi drept „parpante” în timpul zborului.
Declarațiile oficiale, între amuzament și vigilență
Subiectul a stârnit reacții diverse la cel mai înalt nivel. Olivier Niggli, directorul general al Agenției Mondiale Anti-Doping (WADA), a declarat:
„Dacă va ieși ceva la suprafață, vom analiza dacă are legătură cu dopingul. Nu ne ocupăm de alte mijloace (non-doping) de îmbunătățire a performanței”.
Deoarece acidul hialuronic nu este pe lista substanțelor interzise, WADA ar putea interveni doar dacă dovezile indică o tentativă clară de fraudă sportivă.
Witold Banka, președintele WADA (de origine poloneză), a adăugat glumind:
„Săriturile cu schiurile sunt foarte populare în Polonia, așa că vă promit că voi arunca o privire peste acest caz”.
Pe de altă parte, FIS, prin vocea directorului de comunicare Bruno Sassi, neagă existența unor dovezi concrete:
„Nu a existat niciodată vreo indicație, darămite vreo dovadă, că vreun concurent ar fi folosit injecții cu acid hialuronic pentru a câștiga un avantaj.”
Doping sau optimizare
Problema ridică semne de întrebare etice profunde. Deoarece acidul hialuronic nu este o substanță care îmbunătățește performanța metabolică (precum steroizii), acesta nu încalcă regulile WADA (Agenția Mondială Anti-Doping) în sens tradițional.
Totuși, dacă scopul este modificarea aerodinamicii, acesta ar putea fi încadrat la „doping mecanic” sau manipulare a echipamentului prin intermediul corpului.
Indiferent dacă aceste practici sunt o realitate larg răspândită sau doar un mit urban care a forțat oficialii să fie mai vigilenți, un lucru este cert: sportul de performanță a ajuns într-o zonă unde limita dintre biologie și inginerie este tot mai subțire.
Rămâne de văzut cum vor evolua reglementările pentru a menține spiritul de fair-play în fața unor metode de optimizare atât de creative, dar controversate.
Un istoric al trișatului cu costumele
Suspiciunile nu vin de nicăieri. În luna august, medaliații olimpici norvegieni Marius Lindvik și Johann Andre Forfang au fost suspendați trei luni după ce s-a descoperit că echipa lor a „păcălit sistemul” introducând fire ranforsate în costume la Campionatele Mondiale din Trondheim.
Deși sportivii nu au știut de manipulare, echipa a fost sancționată pentru tentativă de fraudă tehnică.
Cu probele masculine de sărituri începând luni, ochii lumii nu vor fi doar pe lungimea zborului, ci și pe rigoarea cu care arbitrii verifică fiecare milimetru de echipament și de anatomie.