Abandon

Termenul de abandon este folosit în psihiatrie, stare a unui subiect afectat de disparitia unei legaturi afective sau materiale de care se leaga existenta sa.

Abandonul poate privi o legatura naturala (parinti, copii) sau liber consimtita (soti, prieteni).

El se manifesta printr-o dereglare profunda, a carei persistenta este adesea indiciul unor tulburari grave la copil (sindromul de arieratie afectiva, spitalism) si la subiectul varstnic, care sunt adesea foarte vulnerabili.

Dacă stăm să ne gândim, doar copiii pot fi abandonați, ei fiind complet dependenți de familie, de îngrijirea pe care o primesc din partea părinților. Noi, adulții, nu putem fi abandonați întrucât ne vom avea întotdeauna pe noi înșine.

Frica de abandon este, însă, cât se poate de reală

Frica de abandon este, însă, cât se poate de reală. Modul în care percepem relațiile pe care le putem avea cu cei din jurul nostru descrie felul în care vom experimenta, emoțional, interacțiunile cu aceștia. Ce facem să tolerăm mai ușor teama de abandon?

Teama de abandon, respectiv această schemă sau tipar de care, adesea, nu suntem conștienți poate fi și motivul pentru care evităm relațiile de cuplu sau prea apropiate cu ceilalți. Dacă am face o paralelă cu cele trei reacții cunoscute în fața pericolului, respectiv: fugi, luptă, îngheață, am putea vorbi aici despre fuga de schemă, respectiv evitarea ei.

Iar unul dintre modurile în care putem fi „la adăpost” de un eventual abandon este să nu aibă cine să ne abandoneze.

3 pași pentru a învăța să trăim cu teama de abandon

Teama de abandon nu dispare, întrucât este o emoție familiară ce se va activa în orice situație percepută drept un pericol la adresa siguranței noastre relaționale. Așadar, dacă partenerul/partenera întârzie, ne vom panica, vom resimți o emoție puternică, vom avea reacții fiziologice (gol în stomac, ritm cardiac accentuat, dificultăți de respirație, tremur, agitație etc), iar gândurile ne vor porni în construirea unor scenarii care confirmă această temere. Așadar, iată ce am putea învăța să facem:

• Stai cu emoția. Adesea acest îndemn este mai ușor de spus decât de făcut. Emoția bulversantă, copleșitoare, este dificil de tolerat. Să nu uităm însă că sub controlul emoției vom lua cele mai nefericite decizii comportamentale. Așadar, înainte să adresăm orice problemă sau îngrijorare, să ne domolim emoția. Cum putem face acest lucru? Pentru fiecare dintre noi răspunsul poate fi diferit: vorbește cu cineva apropiat, care te poate asculta și liniști, aleargă, ascultă muzică, dacă simți furie spală-te cu apă rece pe față etc. Nu uita că emoția este o parte din tine, nu tu cu totul, așadar poți să o observi și să ai grijă de ea, să o accepți, să alegi cum o prezinți așa încât să obții ceea ce ai nevoie. În acest sens, dacă simți furie și începi o ceartă în care blamezi și folosești injurii, nu sunt șanse să primești ceea ce ai nevoie pentru a o domoli, din contră, vei primi respingere și intensificarea a ceea ce simți.
• Observă-ți gândurile. Ce îți spui despre partenerul/partenera tău/ta (dacă este persoana în relație cu care ai declanșat această teamă)? Că este nepotrivit/ă pentru tine? Ok. Poți găsi trei momente din relația voastră în care ai observat/ți-a demonstrat că este un/o partener/ă potrivit/ă? Descrie-le în mintea ta, preferabil în amănunt. Atunci când mintea tinde să creeze un scenariu negativ, nu omite „detaliile”. Fă același lucru și când încerci să combați gândurile venite sub impulsul emoției, detaliind momentele pozitive. Poți proceda la fel cu gândurile pe care le ai despre tine sau relație. Poți, totodată, scrie toate aceste lucruri într-un jurnal.
• Dă atenție corpului tău. Gabor Mate spune  că atunci când există tensiune în corp are nevoie de atenția noastră. Din păcate, obișnuința este să ignorăm, să așteptăm să treacă, să fugim de ceea ce corpul nostru ne comunică. Așadar, așează-te confortabil și mută atenția din exterior în interiorul tău. Ce simți? Unde simți? Cum ai descrie ceea ce simți? Dacă ar simți un copil ceea ce simți tu, ce ai face pentru el? Te poți imagina pe tine copil sau un copil care îți este drag. Ce ar avea nevoie, ce ți-ar cere? Poți privi cu drag și grijă acea parte din tine care poate simte presiune, tensiune, agitație, care se simte inconfortabil? Îi poți transmite că o vezi și vrei să ai grijă de ea, că o accepți și îi poți crea spațiu să manifeste ceea ce simte acum nevoia să manifeste? Fă aceste lucruri pentru tine și vei fi mai conectat/ă cu propria persoană, cu propria realitate, mai prezent/ă și disponibil/ă să manifești compasiune de sine, respectiv exact ce ai nevoie în astfel de momente.