Din cuprinsul articolului
Ai grijă, cancerul NU așteaptă! Care este ultima desoperire a cercetătorilor
O năuă speranță la viață pentru pacienții diagnosticați cu cancer osos, boala care acaparează din ce în ce mai multe persoane. Până în prezent nu a fost dezvoltat niciun tratament care ar putea distruge complet această boală fatală. Oamenii de știință vin cu noi informații privind factorii care stau la baza declanșării cancerului.
Tratamentele pentru acest tip de cancer au făcut progrese enorme. Noii anticorpi monoclonali prelungesc supraviețuirea pacienților afectați de mielom multiplu. Pentru unele dintre ele, se poate prevedea un tratament.
Mielomul multiplu: o boală a măduvei osoase
Mielomul, sau boala Kahler, este un cancer al măduvei osoase cauzat de o proliferare anormală a unor celule speciale numite plasmocite. În fiecare an, la nivel global sunt diagnosticate aproximativ milioane de cazuri noi.
În prezent, oamenii de știință nu știu de ce celulele plasmatice devin canceroase. Dar mecanismul bolii și consecințele sale asupra pacienților sunt bine identificate.
Unde este localizată măduva osoasă?
Măduva osoasă este o substanță care se găsește în oase, în special în coaste, vertebre și pelvis. Rolul său este de a produce celule stem hematopoietice, care, la rândul lor, dau naștere la celule sanguine: globule roșii, globule albe (din care fac parte și plasmocitele) și trombocite.
La ce sunt folosite plasmocitele în sânge?
Plasmocitele care proliferează anormal în mielomul multiplu produc, de obicei, anticorpi, imunoglobuline. Atunci când boala se instalează, „plasmocitele care proliferează vor secreta imunoglobuline, dar nu au activitate de anticorpi”, explică profesorul Philippe Moreau, hematolog la Spitalul Universitar din Nantes și președinte al grupului francofon de mielom. Pentru pacient, această disfuncție va duce la o întreagă cascadă de consecințe.
Care sunt simptomele mielomului multiplu?
Boala se instalează progresiv, fără a prezenta simptome deosebite la început. Cel mai adesea, anomaliile sângelui sunt descoperite întâmplător în timpul unui test de sânge sau al unei examinări numite electroforeză a proteinelor serice.
Atunci când această electroforeză relevă un vârf anormal de imunoglobine monoclonale, se numește gamapatie monoclonală de semnificație nedeterminată (MGUS), potrivit cercetătorilor.
„Acest vârf monoclonal pe electroforeză poate fi banal. Poate fi pur și simplu legată de îmbătrânire. Aceasta nu înseamnă că pacientul va dezvolta mielom multiplu. Acest lucru se întâmplă doar în 1 din 100 de cazuri”, explică profesorul Moreau.
În această situație de GMSI, mielomul rămâne „indolent”, adică fără semne clinice, iar persoana este plasată sub supraveghere, fără niciun tratament special. Urmărirea constă într-o electroforeză pe an. Medicul monitorizează, de asemenea, durerile osoase și anemia.
