Din cuprinsul articolului
O mamă a doi copii, diagnosticată cu o formă agresivă de cancer de sân la doar 37 de ani, spune că una dintre cele mai dificile etape ale luptei cu boala nu a fost chimioterapia, ci menopauza indusă medical, care i-a schimbat complet viața.
Fizioterapeuta Anj Periyasamy, în vârstă acum de 41 de ani, a explicat că tipul de cancer de care suferă este alimentat de hormoni, motiv pentru care medicii au fost nevoiți să îi „oprească” funcționarea ovarelor pentru a preveni dezvoltarea tumorii. Din acest motiv, ea nu poate folosi terapia de substituție hormonală pentru a reduce simptomele menopauzei.
Printre efectele pe care le resimte se numără transpirațiile nocturne, bufeurile, schimbările de dispoziție, scăderea libidoului, subțierea părului, durerile musculare și problemele la nivelul tendoanelor.
„Menopauza este îngrozitoare”, a spus ea. „Este foarte greu. Sunt atât de multe lucruri despre care nimeni nu vorbește.”
„Este insuportabil”
Femeia povestește că a ajuns chiar să plângă în fața oncologului din cauza simptomelor care îi afectau viața de zi cu zi.
„Am plâns în fața oncologului și i-am spus: «Este insuportabil și pur și simplu nu pot face asta. Sunt udă leoarcă jumătate din timp din cauza bufeurilor. Tendoanele mă dor. Îmi afectează starea de spirit. Nu știu dacă este din cauza chimioterapiei sau a menopauzei». Iar el m-a asigurat că probabil este menopauza.”
Anj spune că, deși știa că tratamentul cu chimioterapie va fi temporar, menopauza indusă medical a avut un impact puternic atât fizic, cât și psihologic.
„Știam că chimioterapia este temporară, dar menopauza te afectează psihologic, pe lângă impactul fizic.”
Primul semn care a ridicat suspiciuni
Anj a fost diagnosticată în martie 2022. Singurul semn care a pus-o pe gânduri înainte de descoperirea unui nodul sub sân a fost o stare de oboseală extremă.
La acel moment, femeia avea două fiice mici, Jasmin și Maya, în vârstă de cinci și doi ani, iar epuizarea a pus-o inițial pe seama responsabilităților de mamă.
Totuși, senzația că „ceva nu este în regulă” a determinat-o să programeze o consultație online cu medicul de familie, care i-a recomandat un consult fizic.
La o clinică din centrul Londrei, chirurgul specialist în patologia sânului i-a spus că probabil nu este nimic grav și că este „prea tânără” pentru cancer de sân, dar a recomandat totuși o mamografie, o ecografie și o biopsie, ca măsură de precauție.
La scurt timp după aceea, Anj a fost chemată pentru un RMN. În acel moment, a privit specialistul direct în ochi și l-a întrebat: „Este ceva grav sau nu? Spuneți-mi direct.”
Șase luni de tratamente intensive
Temerile ei au fost confirmate atunci când medicii i-au spus că ar putea fi vorba despre cancer.
„Am spus: «Dar nu se poate. Ce se va întâmpla cu copiii mei? Trebuie să fiu aici pentru ei. Sunt atât de mici».”
În următoarele șase luni, Anj a trecut printr-un tratament intens. A făcut 16 ședințe de chimioterapie, după care a suferit o dublă mastectomie cu reconstrucție mamară.
Tratamentul a continuat cu 15 ședințe de radioterapie, 14 perfuzii cu Herceptin – o terapie țintită care inhibă creșterea tumorilor – și șase perfuzii cu bifosfonați, medicamente utilizate pentru întărirea oaselor.
În paralel, a primit injecții lunare cu Zoladex și tratament cu Letrozol pentru reducerea nivelului hormonal și menținerea menopauzei medicale. După doi ani, medicii au decis să schimbe tratamentul cu Tamoxifen din cauza efectelor adverse severe.
Efectele tratamentului și impactul menopauzei
Pe parcursul chimioterapiei, Anj și-a pierdut părul, genele și sprâncenele, iar unghiile i s-au înnegrit. De asemenea, s-a confruntat cu oboseală accentuată și cu ceea ce medicii numesc „chemo fog”, o stare de confuzie și dificultăți de concentrare.
Cu toate acestea, spune ea, simptomele menopauzei au fost și mai greu de suportat.
„Aveam dureri la nivelul tendoanelor și nu mai puteam merge la sală sau face exerciții pentru că mă dureau picioarele. Dacă stăteam 20 de minute pe canapea și mă ridicam, mergeam ca un pinguin.”
Femeia a vorbit deschis și despre alte efecte mai puțin discutate, precum disfuncția sexuală și atrofia vaginală.
„Este foarte demoralizant când nu mai poți avea intimitate cu partenerul tău. Iar gândul la osteoporoză mă sperie, pentru că medicii îmi recomandă exerciții cu greutăți, dar tendoanele mă dor.”
Un alt simptom dificil a fost schimbarea bruscă a stării emoționale.
„Sunt o persoană foarte calmă, dar furia din menopauză… o furie pură. Mă întrebam: «Ce este în neregulă cu mine? De ce sunt atât de furioasă?».”
Discuțiile cu copiii despre boală
Fiicele ei au observat unele dintre schimbările prin care trecea, iar Anj a încercat să le explice situația într-un mod potrivit vârstei lor.
A apelat la organizația caritabilă Breast Cancer Now, care i-a oferit o carte pentru copii intitulată „Mummy’s Lump”. Femeia a citit-o mai întâi singură și a recunoscut că a plâns, înainte de a se pregăti emoțional pentru a o împărtăși copiilor.
„Maya avea doi ani și nu a fost foarte interesată. Iar Jasmin, cea mare, mi-a spus: «Ok, pot să merg acum să mă uit la Barbie?».”
De-a lungul timpului, discuțiile au continuat, mai ales când copiii au observat schimbările prin care trecea sau perioadele în care lipsea de acasă pentru tratamente.
„Jasmin m-a întrebat: «Ești bine acum, mami?» Este o întrebare foarte grea, pentru că sper din tot sufletul că sunt.”
De ce a ales să își spună povestea
După diagnostic, Anj a descoperit organizația Trekstock Cancer Support pe rețelele sociale. Inițial, plănuia să colaboreze cu aceasta ca fizioterapeut, ajutând la dezvoltarea unor programe de exerciții pentru supraviețuitorii cancerului.
Ulterior, a fost invitată să participe la o expoziție fotografică intitulată „Are You Better Yet?”, care își propune să spună poveștile persoanelor care au trecut prin experiența cancerului.
„A fost o experiență foarte frumoasă. Te întorci la povestea ta și îți amintești atât lucrurile bune, cât și pe cele grele.”
La patru ani de la diagnostic, Anj spune că sprâncenele ei încă nu au crescut complet, iar pielea este încă afectată de menopauză. Cu toate acestea, reușește să ducă o viață normală.
Femeia spune că își împărtășește experiența și pentru a aduce mai multă vizibilitate femeilor sud-asiatice.
„Nu există suficientă educație, nu există suficientă conștientizare și nu sunt suficient de multe persoane care arată ca mine – femei tinere, de origine asiatică.”
În ceea ce privește lecția pe care speră ca fiicele ei să o învețe din această experiență, Anj spune că și-ar dori ca într-o zi acestea să îi spună: „Sunt mândră de tine, mami – ai reușit.”
Expoziția „Are You Better Yet?” organizată de Trekstock Cancer Support poate fi vizitată până pe 29 martie la FUJIFILM House of Photography din Londra.
Sursa: Mirror
