Din cuprinsul articolului
Amorțeala persistentă a mâinilor și picioarelor a fost primul semnal de alarmă pentru o studentă de 20 de ani, însă luni la rând acest simptom a fost pus pe seama anxietății și deshidratării.
Abia după insistențe repetate și investigații suplimentare, tânăra a primit diagnosticul corect: cancer ovarian în stadiu incipient. Povestea ei readuce în prim-plan o problemă sensibilă din sistemele de sănătate moderne – tendința de a minimaliza simptomele pacienților tineri, mai ales atunci când acestea nu se încadrează în „tabloul clasic” al unei boli grave.
„Nu era normal și știam asta”
Molly Smith, studentă la Yale, avea doar 20 de ani când a început să simtă amorțeală accentuată în mâini și picioare. La început a ignorat simptomele, convinsă că vor trece. Era singura manifestare, fără dureri sau alte semne evidente. Totuși, pe măsură ce senzația se agrava, îi afecta mersul și capacitatea de a dansa, activități care făceau parte din viața ei de zi cu zi.
„Amorțeala era atât de severă încât nu mai știam dacă îmi voi recăpăta vreodată simțurile”, a povestit ea într-un interviu acordat Newsweek.
Primul medic consultat i-a spus că este probabil deshidratată sau că simptomele sunt legate de anxietate. Alte evaluări au adus explicații similare, inclusiv suspiciunea de sindrom de tunel carpian. Niciuna nu a fost confirmată prin investigații clare.
Drumul lung până la un diagnostic real
Nemulțumită de răspunsuri, Molly a cerut explicit o trimitere către un neurolog. Au urmat luni de consultații, timp în care simptomele au persistat. În cele din urmă, o ecografie a scos la iveală un chist ovarian. I s-a spus că este „probabil benign” și că ar fi indicat să mai aștepte câteva luni.
Chistul nu a dispărut. La 21 de ani, Molly Smith a fost diagnosticată cu cancer ovarian. Intervenția chirurgicală a avut loc în ianuarie 2023, urmată de trei cure de chimioterapie. Tratamentul a fost eficient, iar tânăra se află în prezent în remisiune.
Într-un editorial publicat ulterior în presa universitară, ea descrie șocul de a aștepta singură la oncologie, înconjurată de pacienți mult mai în vârstă, și teama legată de pierderea fertilității, înainte să fi avut vreodată ocazia să se gândească la o familie.
Poate amorțeala să fie semn de cancer ovarian?
Neuropatia nu este considerată un simptom tipic al cancerului ovarian. Cele mai frecvente semne includ balonarea persistentă, durerea pelvină, senzația de sațietate rapidă și modificările tranzitului intestinal, potrivit Centers for Disease Control and Prevention.
Totuși, dr. Josh Cohen, oncolog ginecologic, explică faptul că manifestările atipice sunt posibile, mai ales atunci când tumora influențează indirect alte sisteme ale organismului. „Faptul că un simptom nu este comun nu înseamnă că trebuie ignorat, mai ales când pacientul insistă că ceva nu este în regulă”, a declarat medicul pentru Newsweek.
Cancerul la vârste tinere, o realitate tot mai prezentă
Deși riscul de cancer ovarian crește odată cu vârsta, specialiștii atrag atenția că incidența cancerelor la tineri este în creștere. American Cancer Society estimează aproape 20.000 de cazuri noi de cancer ovarian anual în SUA, cu peste 12.000 de decese.
Pentru pacienții tineri, diagnosticul vine cu provocări suplimentare: impact psihologic major, întreruperea studiilor sau a carierei, temeri legate de fertilitate și imagine corporală. „Un diagnostic oncologic este devastator la orice vârstă, dar la 20 sau 30 de ani poate schimba complet traiectoria unei vieți”, subliniază dr. Cohen.
„Cel mai bun avocat pentru sănătatea ta ești tu”
Experiența a determinat-o pe Molly Smith să fondeze Mission Mariposa, o organizație nonprofit dedicată educării tinerilor cu privire la simptomele neobișnuite și dreptul de a cere explicații clare. Mesajul ei este simplu: simptomele persistente merită investigate, indiferent de vârstă.
Ea recomandă pacienților să vină însoțiți la consultații, să își noteze simptomele și să solicite o a doua opinie atunci când simt că nu sunt luați în serios. „Nu am fost ascultată pentru că eram tânără și aparent sănătoasă. Dacă aș fi acceptat primele explicații, cancerul ar fi fost descoperit mult mai târziu”, spune ea.
Medicii confirmă importanța acestui tip de atitudine. „Pacienții își cunosc cel mai bine corpul. Ascultarea atentă poate face diferența între un diagnostic timpuriu și unul tardiv”, afirmă dr. Cohen.
Povestea lui Molly Smith nu este despre un simptom rar, ci despre consecințele ignorării lui. În cazul ei, insistența a salvat timp prețios – și, cel mai probabil, viața.
