Geta Roman
Din luna ianuarie 2014, Institutul de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu” din București a primit, din a cincea încercare, aprobarea pentru a face transplant de cord. „Pot începe și mâine să facă operațiile”, ne-a declarat șeful Agenției Naționale de Transplant, Radu Deac. Chirurgii cardiovasculari din spitalul bucureștean vor însă să se pregătească temeinic înainte de a porni programul. Despre ce înseamnă acest tip de operație și cine sunt cei din spatele transplanturilor, vorbesc chirurgii cardiovasculari Vlad Iliescu și Horațiu Moldovan.
Doctorul zilei: Cum comentați accidentul din Apuseni, în care au fost victime medici direct implicați în activitatea de transplant?
Conf. univ. dr. Horațiu Moldovan: Eu nu am alte informații decât ceea ce am văzut în presă. Iar asta nu este informație obiectivă. În domeniul medical, diferența între ce se înțelege în comunicarea mediatică și realitate este imensă. Dincolo de asta, amărâții ăia de doctori din avion fac asta benevol, nu au niciun beneficiu. Ați auzit de Radu Zamfir înainte de tragedie? A trebui să cadă un avion ca să vedem că există și că sunt cel puțin 100 de medici din România care fac o activitate benevolă, de mare complexitate si chiar de mare risc.
Ce prespune transplantul de cord?
Transplantul cardiac este o operație grea, presupune un mare nivel de organizare. Sunt operații de urgență, care se întâmplă de multe ori noaptea. Ficat și rinichi mai poți lua de la om viu, dar cord nu există decât de la cadavru. Și după recoltare trebuie pus în patru ore. Acum, în România, nu se mai face transplant cardiac pentru că este foarte dificil și nu mai există mobil. Chirurgii care au făcut aceste operații în România au făcut-o cu un scop: notorietatea și publicitatea.
Oamenii implicați în recoltarea de organe, în acest moment, nu sunt plătiți. Credeți că ar trebui să se facă ceva pentru a schimba asta?
Nu numai că nu sunt plătiți, dar nici nu îi vede nimeni, decât dacă mor. Orice om trebuie plătit pentru munca pe care o face. Și ar trebui să auzim de medicii care fac transplanturi nu numai atunci când cad cu avionul. Sunt oameni de 30 și ceva de ani, care stau în spital zi și noapte.
Pentru ce afecțiuni sunt tratați pacienții care vă trec pragul acum?
Suntem singurul spital din București care face urgențe chirurgicale cardiace majore. Este cea mai mare dovadă de aberație organizatorică, lucru pe care l-am discutat personal la Ministerul Sănătății cu diferite ocazii. Se va distruge acest spital prin epuizare umană. Sunt numai opt chirurgi. Iar toate astea în condițiile în care mai există multe secții de chirurgie cardiacă în București – la Spitalul Militar Central, la Municipal, la Spitalul de Urgență Floreasca. La acesta din urmă s-a făcut primul transplant cardiac din România, dar astăzi nu se mai face nici operație în urgență, nici transplant, în ciuda profilului declarat.
Iar la 30 de km de București mai există Spitalul SRI, care face două operații pe cord pe zi. Ar trebui să avem pe chirurgie cardiovasculară un program similar cu cel de la infarct, unde există organizare, și totul merge rotund: atacurile de cord de marți și sâmbătă ajung la noi, în restul zilelor la alte spitale. La urgențe cardiace chirurgicale totul se face la „C.C Iliescu”. Este criminal.
„Vrem să dezvoltăm un program pe termen lung, nu unul publicitar”
Prof. univ. dr. Vlad Iliescu (foto), cel care va coordona programul de transplant din cadrul Institutului „C. C. Iliescu”, spune că mai sunt câțiva pași de parcurs pentru ca activitatea de transplant de inimă să pornească. „Suntem în faza în care ne pregătim logistic. Colaborăm și cu un spital din Israel, care are la activ sute de operații. Vrem să facem un program de transplant coerent și pe termen lung, nu doar unul publicitar, să apărem la tv și atât. Așa că ne pregătim cum trebuie, cu selecție de primitori, listă de așteptare, analize la zi pentru ei”, spune chirurgul. O problemă gravă pe care o va ridica transplantul de inimă va fi supraaglomerarea institutului. „Suntem singurii din București care operăm urgențe majore pe cord. Asta înseamnă câte 12 ore în sala de operații pentru intervenții extrem de complicate. Va trebui cumva rezolvată teritorializarea acestor operații pentru că se depășește capacitatea profesională a institutului. Să se facă urgențe majore și în alte spitale, care au capacitate, nu doar la noi”, propune medicul.
