Arnica, delicată, gingașă și aromată, planta perenă cu petale de culoare galbenă-aurie crește cu precădere, în regiunile muntoase, pe pajiști răcoroase, sau pe dealurile înalte. Deseori este confundată cu margaretele, pentru că seamănă întrucâtva cu ele. Însă substanțele pe care le conțin petalele florii de arnică, dar și tulpina și rădăcina plantei, sunt benefice pentru o gamă largă de afecțiuni
Arnica este răspândită în toată Europa, Asia și în zonele temperate ale Americii de Nord. Există opt varietăți ale plantei care face parte din familia Asteraceae (Compositae).
Popular, în funcție de regiune, e cunoscută și sub denumirile de: podbal de munte, carul-pădurilor, cujdă, ciudă, roit, carul pădurilor, iarba cascadelor, iarba soarelui, iarba căderilor sau carul-zânelor.
Cele mai importante sunt florile sale, care se culeg în iunie – iulie, se usucă și stau la baza a numeroase remedii pentru o plajă largă de afecțiuni.
În principal, petalele conțin: ulei volatil, colină, alcooli triterpenici, coloranți naturali de natură carotinoidică, lactone sesquiterpenice antiinflamatorii.
În ce afecțiuni este benefică:
Extrasele din această plantă pot fi administrate atât pe cale internă, cât și externă. Dspre exemplu, din florile de arnică, pe care bătrânele spun că e bine să le culegi pe soare, cam pe la vremea prânzului, se poate prepara o tinctură care, diluată cu apă, poate fi utilizată sub formă de pansament cicatrizant pentru răni, datorită substanțelor antiseptice, antibacteriene, antifungice și antiinflamatorii din conținutul ei.
Floarea medicinală este recunoscută pentru rolul ei de stimulent al procesului de regenerare a țesuturilor, grăbind vindecarea rănilor.
Aceeași tinctură de arnică este recomandată ca adjuvant și în tratamentul unor afecțiuni respiratorii, precum faringite, bronșite, amigdalite, sinuzite etc. Când vorbim de infecții în gât, arnica este recomandată pentru gargară.
Tinctura nu este singura formă în care poate fi folosită. Din florile de arnică se fac și creme excelente pentru tratarea durerilor musculare și articulare, a celor reumatice, a contuziilor și echimozelor, ele având proprietăți calmante.
Datorită efectelor ei benefice, floarea de arnică mai poate fi utilizată ca remediu naturist în afecțiuni precum: infecții bacteriene și fungice, cancer de piele, viroze, cistite, hipertensiune arterială, migrene, insomnii, depresii, hematoame, dureri de spate, entorse, eczeme, hemoroizi, acnee și varice.
Contraindicații
Atenție, însă! Arnica NU este indicată pentru uz intern copiilor cu vârsta mai mică de 3 ani, femeilor gravide și persoanelor care au pielea foarte sensibilă, întrucât substanțe din compoziția sa pot fi iritante pentru aceștia. De asemenea, consumul în exces poate duce la supradoză, or în doze mari arnica poate provoca: hipertensiune arterială sau bătăi neregulate ale inimii, dar și stări de amețeală sau vomă.
