Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca: Vrei să te însănătoşeşti? Ia aminte la ce mânânci! Războiul stomacului este primul pierdut de om
O vorbă veche românească atenționează: cine nu ține post la tinerețe va ține regim la bătrânețe! De aceea, postul vine natural ca o echilibrare a stilului alimentar.
Sănătatea nu o putem obține căzând în capcana alimentelor ultraprocesate sau a celor în care zahărul este primul ingredient din lista de pe etichetă.
Postul, într-un sens îngust, este un regim alimentar
Într-un fel foarte îngust şi postul este un fel de regim alimentar, iar boala, aşa cum o vede Părintele Arsenie Boca, este una a „ochiului care vede”, a „minţii” necurate, o boală a patimilor. Părintele a fost un spirit înalt, care toată viaţa a mâncat foarte puţin şi atunci numai legume.
S-a impus atenţiei tuturor călugărilor şi credincioşilor printr-un regim de viaţă sever şi multă asceză şi şi-a făcut cunoscută convingerea de dezdruncinat că „oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu şi-au smerit sufletul numai cu „rugăciune şi post”.
Războiul stomacului, primul pierdut de om
„Războiul stomacului e primul război pe care l-a pierdut omul (în rai) şi prima biruinţă a diavolului”, spune Părintele Arsenie Boca în cartea sa „Familia creştină”. De altfel, având serioase cunoştinţe medicale, Sfântul Ardealul, aşa cum este supranumit, a abordat cu predilecţie două teme în lucrările sale – rugăciunea şi postul.
Dar ce medic nu îşi vorbeşte despre beneficiile unei alimentaţii echilibrate, de mese uşoare, de legume, salate, nuci şi seminţe, iar Arsenie Boca, ducând el însuşi o viaţă extrem de severă, spune, într-o altă carte a sa, „Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca. Familia creştină”, ce crede despre consumul de carne şi grăsimi:
“Cine nu se leapădă de carne şi de grăsime repede va fi încolţit de mânie şi de desfrânare, celelalte două laturi ale lăcomiei stomacului. Şi să vedeţi cum: mâncarea de carne, şi mai ales mâncată cu împingerea necurată a poftei, ca sa se facă sânge are nevoie de fiere, care este o otravă – veninul nostru. Fierea aceasta topeşte carnea şi grăsimea, întocmai cum topeşte soda slănina, când fac femeile săpun. Fierea e o otravă tare. Dacă sporeşte mâncarea de carne, sporeşte şi otrava, cu care trebuie topită carnea. Şi atâta sporeşte otrava, încât nu mai încape în beşica ficatului, şi atunci simţi dureri la capătul pieptului, căci stă beşica să crape de plină.
Fierea câtă nu încape, umblă prin sânge de sus în jos fără rost şi, otravă cum e, atacă nervii, îi slăbeşte, şi de aici vine nerăbdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mânia. Din fierea care atacă nervii. Aici e cheia, de ce se supară unii aşa de uşor, din nimicuri, din fleacuri; să moară de supărare că le e plin sângele de fiere şi ei la rândul lor îi chinuie pe alţii(…)”. „Toate se tămăduiesc de la sine, înlăturând pricina care le-a adus, curăţind sângele prin post. Căci toate bolile sunt cu putinţă, dacă sângele este otrăvit. Vrei să te însănătoşeşti? Fă calea întoarsă. Deci luaţi aminte la ce mâncaţi. Căci uite aşa pedepseşte Dumnezeu nesocotirea postului, cu boala, şi încă multe fără leac, cum de pildă e cancerul sau racul – care se face din mâncarea foarte deasă a creierului de dobitoace, de aceea este mai mult boala orăşenilor şi a măcelarilor de la sate. Paralizia sau slăbiciunea unei jumătăţi de trup, tot din nesocotirea postuluise trage”.
