În ultimii ani, s-au înmulțit cazurile de depresie, boala tăcută, care macină încet. Înainte ca depresia să ajungă în punctul său culminant, organismul ne dă niște semne, pe care dacă le ascultăm, ne putem salva viața.
Specialiștii britanici au întocmit o listă cu semne ale acestei insinuoase maladii. Prima pe listă este tristețea și lipsa poftei de viață. Omul tinde să se închidă în el. Apoi umează anxietatea, nervozitatea, episoade bruște și fluctuante, teama de viitor, sentimentul unei temeri nedefinite, înstrăinare și absență; refuzul de integrare în societate, lipsa dorinței de a socializa.
De asemenea, scade și nivelul de energie, care pe parcursul zilei este fluctuant, capacitatea de concentrare este din ce în ce mai scăzută, cu stări de absență, confuzie și nehotărâre.
Poți avea insomnii, iar lipsa de somn va influența negativ starea fizică și mentală. Un om neodihnit va deveni irascibil și morocănos.
Un alt semn al depresiei este sentimentul de vină, omul este bântuit de gânduri negre și nu mai poate gândi pozitiv. Devine obsedat de anumite idei, se îndoiește de capacitățile lui sau începe să învinuiască persoanele apropiate pentru problemele lui.
Oamenii depresivi au adesea sentimente exacerbate de vină și ură de sine. Pe măsură ce starea se agravează, urmează senzațiile de eșec, sentimentul că ți-ai compromis imaginea și că ți-ai distrus reputația, începi să crezi în forța ta din ce în ce mai puțin.
Pierderea speranței e un factor decisiv în amplificarea depresiei. Toate aceste stări duc spre ideea de suicid, cea mai gravă dintre toate. Studiile ne spun că aproximativ 60% dintre cei afectați de depresie sunt bântuiți de ideea suicidului.
Este esențial ca persoanele apropiate să observe schimbarea de stare a depresivului și să ia imediat măsuri, uneori intervenția sa îi poate salva viața.
Când depresia este la început, însuși omul afectat trebuie să lupte, să se repună pe linia de plutire, cu sport sau activități fizice ușoare, cu muzică, dans, plimbări sau companii plăcute. Este esențial ca acest inamic tăcut să nu ajungă să pună stăpânire pe om.
