Din cuprinsul articolului
Pentru un pacient oncologic, tratamentul nu înseamnă doar medicamente. Înseamnă analize constante, investigații genetice, imagistică, biopsii și monitorizare continuă. Fără ele, tratamentul nu poate fi adaptat, iar evoluția bolii nu poate fi controlată. În România, o parte importantă din aceste servicii sunt decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin Programul Național de Oncologie, însă realitatea din spitale arată că există încă diferențe între ce este prevăzut pe hârtie și ce ajunge efectiv la pacient.
Povestea Adrianei, diagnosticată cu leucemie la doar 35 de ani. Nu a avut simptome grave, doar amețeli ușoare și o scădere mică în greutate. Diagnosticul a venit în urma unor analize de rutină. De atunci, monitorizarea bolii depinde de teste genetice complexe, precum analiza BCR-ABL, esențială pentru urmărirea eficienței tratamentului.
Această analiză este costisitoare și, în prezent, nu mai este decontată. În multe situații, pacienții ajung să o plătească din propriul buzunar, iar uneori spitalele încearcă să o acopere din fonduri proprii. Pentru bolnavi, asta înseamnă presiune financiară și incertitudine. Fără test, medicul nu știe dacă terapia funcționează.
Ce tratamente sunt decontate pentru pacienții oncologici
Prin Programul Național de Oncologie, CNAS decontează:
- tratamentele medicamentoase oncologice, inclusiv terapiile moderne,
- spitalizarea și administrarea terapiei în unități acreditate,
- o parte dintre investigațiile necesare diagnosticului și monitorizării bolii,
- procedurile asociate tratamentului oncologic.
În prezent, la nivel național, aproximativ 250.000 de pacienți se află sub tratament oncologic, iar anual sunt diagnosticate circa 100.000 de persoane cu cancer, dintre care aproximativ 500 sunt copii. Dimensiunea sistemului este uriașă, iar presiunea pe buget este constantă.
CNAS afirmă că monitorizează permanent utilizarea fondurilor și că, în acest moment, nu există discontinuități majore în tratamentul oncologic. Instituția a redistribuit recent 405 milioane de lei pentru a acoperi deficitul de credite de angajament pentru medicamentele oncologice din contractele cost-volum. Măsura a avut rolul de a preveni întreruperea tratamentelor în spitale.
Totodată, CNAS a gestionat obligații financiare în valoare de 2,8 miliarde de lei și a solicitat Ministerului Finanțelor soluții pentru achitarea acestora, astfel încât sistemul să poată funcționa fără blocaje.
Unde apar problemele în practică
Analiza derulării Programului Național de Oncologie a arătat că există un management general adecvat, dar cu probleme punctuale în unități sanitare din șapte județe și din municipiul București. Situațiile au fost gestionate operativ, iar tratamentele au continuat, însă aceste episoade arată cât de vulnerabil este sistemul în lipsa unei finanțări stabile și predictibile.
Pentru pacienți, fiecare sincopă înseamnă anxietate. Orice întârziere la tratament sau la analize poate avea consecințe directe asupra evoluției bolii.
Ce investigații sunt decontate
Un pas important îl reprezintă extinderea listei de investigații decontate de CNAS. Începând cu 1 iulie, mai multe proceduri esențiale au intrat în sistemul de compensare, printre care:
- biopsia mamară ghidată ecografic,
- endoscopia digestivă superioară,
- dermatoscopia.
Aceste investigații sunt vitale pentru diagnosticul precoce. Ele permit confirmarea rapidă a unei suspiciuni de cancer și reduc timpul până la inițierea tratamentului.
De ce analizele sunt la fel de importante ca tratamentul
Cancerul nu se tratează „din memorie”. Fiecare etapă depinde de analize:
- pentru stabilirea diagnosticului,
- pentru alegerea terapiei potrivite,
- pentru verificarea eficienței tratamentului,
- pentru depistarea recidivelor.
Când anumite analize, precum testele genetice, nu sunt decontate, apare un blocaj real. Pacientul nu știe dacă tratamentul funcționează, iar medicul nu poate ajusta schema terapeutică în mod corect.
România, la câțiva ani în urma standardelor europene. Asociațiile de pacienți spun că România se află cu aproximativ 5–6 ani în urma statelor vest-europene în ceea ce privește:
- accesul la investigații complexe,
- medicina personalizată,
- tratamentele inovatoare,
- continuitatea monitorizării.
Diferența nu ține doar de bani, ci și de organizare. În multe țări, traseul pacientului oncologic este clar, rapid și predictibil. În România, acesta rămâne fragmentat.
