Din cuprinsul articolului
Celebra actriţ[ Brigitte Bardot este înmormântată miercuri la Saint-Tropez, în biserica Notre-Dame de l’Assomption. Înainte de acest moment solemn, ultimul soţ al acesteia, Bernard d’Ormale, s-a confesat revistei Paris Match şi a mărturisit că actriţa suferea de cancer. Aceasta a fost internată de mai multe ori în spital.
„A rezistat foarte bine celor două operaţii suferite pentru tratarea cancerului care i-a cauzat moartea. Dar voia neapărat să se întoarcă la La Madrague. Şi acolo era mai complicat, mai ales din cauza durerilor de spate care nu treceau şi o epuizau”, şi-a amintit Bernard d’Ormale.
Credinţa şi energia lui Bardot s-au erodat pe măsură ce reabilitarea ei devenea mai dificilă. Până în dimineaţa zilei de 28 decembrie. „O plenitudine, o linişte s-au aşternut pe chipul ei. Şi a redevenit extrem de frumoasă, ca în tinereţe. Nu ai fi crezut că are 91 de ani”, spune soţul ei, care o cunoscuse în 1992 la o cină în prezenţa lui Jany Le Pen.
El a descris cu emoţie ultimele luni din viaţa acestei femei de caracter, „cu care era totul sau nimic”. La televizor, ea urmărea nemulţumirea crescătorilor de animale faţă de răspunsurile date la problema dermatitei nodulare. Pe noptiera ei se aflau romanul „Belle Greene” al Alexandrei Lapierre şi o carte sub forma unei declaraţii de dragoste pentru copaci, semnată de Peter Wohlleben, transmite News.ro.
El nu ştie încă dacă La Madrague, casa în care B.B. locuia din 1958, va putea deveni un muzeu. Dar acum este momentul reculegere. Personalităţi şi fani se află miercuri la Saint-Tropez pentru un ultim omagiu, dorit „fără fast” şi în mare parte privat. „Brigitte îşi dorea o înmormântare simplă”, susţine Bernard d’Ormale. „Deşi, în jurul ei, nimic nu a fost vreodată cu adevărat simplu…”.
Roluri memorabile și prestații iconice
Bardot a jucat în peste 40 de filme, opere care i‑au consolidat statutul de actriță de top. În aceste filme, nu doar frumusețea ei captivantă atrăgea publicul, ci și versatilitatea și prezența puternică pe ecran.
Din bogata filmografie se rermarcă: „Don Juan ou Si Don Juan etait une femme… / Don Juan” (1973), „L’ours et la poupée” (1969), „Shalako” (1968), „A coeur joie” (1967), „Marie Soleil” (1966), „Viva Maria!” (1965), „Le Mepris” (1963), „Le repos du guerrier” (1962), „Amours célebres” (1961), „La Bride sur le cou” (1961), „L’affaire d’une nuit” (1960), „La vérité” (1960).
