Din cuprinsul articolului
Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul este prăznuit astăzi, 5 iulie. Atanasie Athonitul, numit, de asemenea, Atanasie din Trapezunt, mai avea încă și putere tămăduitoare și, slujind bolnavilor, a tămăduit cu mâinile sale pe mulți.
Sfântul Atanasie a fost un călugăr bizantin care a fondat comunitatea monahală de pe Muntele Athos, care a devenit în timp cel mai mare centru al monahismului ortodox răsăritean, potrivit Evenimentul Zilei.
Sfântul Atanasie s-a născut în Trapezunt, din părinti creștini. Rămas orfan la o vârstă fragedă, a fost crescut de un ofițer. Pe când era copil, își conducea prietenii în pădure sau în apropierea unei peșteri și juca rolul de egumen. Acest lucru a fost o prorocie, căci mai târziu avea să ajungă stareț. După ce și-a desăvârșit educația, a intrat în monahism.
Sfântul Atanasie a ridicat o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria
La rugămintea lui Nichifor Focas (963-969), Sfântul Atanasie va ridica o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria. Cand participă la masă cu frații din mănăstire, își împărțea partea lui în așa fel încât, fără ca cineva sa își dea seama, el nu mânca mai nimic în afara anafurei împartițe dupa Sfânta Liturghie. Plin de dumnezeiescul har, Athanasie s-a învrednicit de venirea la el a Nascatoarei de Dumnezeu. Aceasta a scos în chip minunat apa dintr-o stâncă, și i-a făgăduit că ea va fi întotdeauna Stareta Lavrei.
Trecerea sa la cele veșnice i-a fost descoperită de Dumnezeu
Înainte de a inspecta lucrările de extindere a bisericii, Sfântul Atanasie și-a îmbrăcat hainele de sărbătoare. În momentul în care urca pe schele, se prabușește cupola bisericii atât peste Sfântul Atanasie, cât și peste ceilalți frați care lucrau la zidurile bisericii.
Deși cupola a căzut peste el, trupul său a rămas nevătămat, neavând decât o rană la picior. Din această rană a curs atunci sânge, care a fost luat de frați cu grabă și cu care s-au făcut multe vindecări. După trecerea sa la cele veșnice, Sfântul Atanasie s-a înfațisat de mai multe ori înaintea fratilor lui, uneori ca să-i mângâie și să-i întărească, iar alteori ca să-i certe.
Trecerea sa la cele veșnice i-a fost descoperită de Dumnezeu. Înainte de a inspecta lucrările de extindere a bisericii, Sfântul Atanasie și-a îmbrăcat hainele de sărbătoare. În momentul în care urca pe schele, se prabușește cupola bisericii atât peste Sfântul Atanasie, cât și peste ceilalți frați care lucrau la zidurile bisericii.
Deși cupola a căzut peste el, trupul său a rămas nevătămat, neavând decât o rană la picior. Din această rană a curs atunci sânge, care a fost luat de frați cu grabă și cu care s-au făcut multe vindecări. După trecerea sa la cele veșnice, Sfântul Atanasie s-a înfațisat de mai multe ori înaintea fratilor lui, uneori ca să-i mângâie și să-i întărească, iar alteori ca să-i certe.
Rugăciune către Sfântul Atanasie de la Aton
„De viața ta cea în trup s-au minunat cetele îngerești, cum, cu trupul, la luptele cele nevăzute ai ieșit, pururea mărite și ai rănit cetele demonice. Pentru care, Sfinte Atanasie, Hristos ți-a răsplătit cu bogate daruri. Drept aceea, părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele și să se împlinească dorințele noastre.
Având numirea nemuririi, cât ai fost cu viață, după ce te-ai mutat de la cele vremelnice, te-ai arătat părtaș nemuririi celei adevărate, Părinte Atanasie. Stând, deci, acum înaintea lui Hristos, adu-ți aminte de noi cei ce te pomenim pe tine.
Din copilăreasca pruncie făcându-te cinstitor de Dumnezeu, cuvioase, lipsa părinților tăi nicidecum nu te-a împiedicat în dobândirea virtuții, căci toată pofta și dorirea cu totul ai întors-o către Însuși Cel Ce te-a zidit.
Făcându-ți mintea stăpânitoare patimilor și îndreptându-te cu fapte dumnezeiești, ai săvârșit călătoria cea bună. Și prin dreapta credință, ai biruit pândirile, viclenirile și măiestriile demonilor, alegând ca un înțelept partea cea bună.
Din tinerețe părăsind toate cele pieritoare și veselitoare ale vieții, cu osârdie ai urmat lui Hristos, Sfinte Atanasie și ridicând pe umeri Crucea Domnului tău, ți-ai topit trupul prin înfrânări. Drept aceea, Domnul Cel Preabun te-a și ales pe tine pastor sufletelor, purtătorule de Dumnezeu fericite. Iar acum, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de păcate celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfânta pomenirea ta. Amin!” ”
