Din cuprinsul articolului
„Porcul de la țară e cel mai sănătos”, „Carnea de porc românească nu lasă apă” sau „Porcii din ferme sunt injectați cu hormoni”. Așa sună câteva dintre miturile care circulă încă printre consumatori.
Cercetarea realizată de IZI data pentru Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) în 2025 a evidențiat nu doar comportamentele de consum ale românilor, ci și o serie de mituri care persistă în percepția publică.
Pornind de la opiniile consumatorilor și completând cu perspectiva experților din domeniu, putem clarifica ce este mit și ce este realitate atunci când vorbim despre carnea de porc românească.
MITUL 1: Carnea românească „nu lasă apă”
- Acest mit are, surprinzător, o parte de adevăr.
În interviurile din studiul calitativ APCPR, consumatorii au remarcat că „porcul românesc nu lasă apă” și „fierbe frumos”, în comparație cu carnea importată.
Diferența provine din modul de creștere: porcii românești sunt hrăniți cu furaje naturale, în special cereale autohtone, și cresc în ritmul lor fiziologic. Carnea nu este injectată cu apă sau conservanți, iar marmorarea firească, acea grăsime intramusculară, contribuie la suculență și textură.
Cu alte cuvinte, percepția consumatorilor are o bază reală.

MITUL 2: Porcul de la țară este mai bun decât cel din fermă
Porcul crescut „în bătătură” este adesea asociat cu gustul copilăriei și cu produse considerate „mai naturale”. Totuși, după cum subliniază Adrian Balaban, medic veterinar și președinte APCPR, diferența reală nu ține atât de locul creșterii, cât de hrană, rasă și condițiile de întreținere.
În fermele moderne, porcii sunt hrăniți cu cereale românești, au acces la condiții controlate de mediu, nu primesc hormoni, iar utilizarea antibioticelor este strict reglementată. Standardele de bunăstare și igienă sunt clare și obligatorii.
Porcul de țară poate fi bun, dar nu este automat „mai bun” decât cel crescut în ferme autorizate.

MITUL 3: Carnea de porc nu e sănătoasă pentru că este grasă
Realitatea depinde de bucata de carne aleasă și de frecvența consumului. Există numeroase părți ale porcului cu un conținut redus de grăsime, precum mușchiulețul, cotletul sau pulpa.
Carnea de porc aduce un aport valoros de proteine complete, fier, vitamina B12 și colagen, nutrienți esențiali pentru organism. Consumată moderat, carnea de porc poate face parte fără probleme dintr-o dietă echilibrată.
MITUL 4: Porcii din ferme sunt injectați cu hormoni
- Este cel mai ușor de infirmat.
În România, ca în întreaga Uniune Europeană, utilizarea hormonilor de creștere este interzisă prin lege.
„Porcii nu primesc hormoni de creștere. Dezvoltarea lor este rezultatul selecției genetice, al hranei de calitate și al managementului adecvat din fermă”, explică Adrian Bălăban, președintele APCPR.
Tratamentele cu antibiotice sunt reglementate strict, iar abuzul este sancționat. Regulile sunt clare și respectate în fermele profesioniste.
MITUL 5: Carnea de la vitrina asistată este mai bună decât cea ambalată
Percepția că „văd carnea pe bune” este principalul motiv pentru care unii consumatori preferă vitrina asistată. Dar acest lucru nu garantează o calitate superioară.
De fapt, carnea ambalată este adesea păstrată în condiții mai sigure, mai igienice și la temperaturi controlate. Ambalajele moderne permit menținerea prospețimii fără a afecta calitatea.
Pentru o alegere corectă, contează:
- Sursa: producătorul și trasabilitatea
- Aspectul: culoare uniform roz-roșiatică, textură fermă, lichid limpede
- Mirosul: absența oricărui miros nespecific
- Eticheta: informațiile complete și data de expirare
Calitatea nu este dată de locul din magazin în care se află carnea, ci de respectarea standardelor de producție și depozitare.
Informarea corectă ne ajută să alegem mai bine
Carnea de porc românească are multe calități, dar se confruntă și cu numeroase prejudecăți. Cu cât consumatorii învață să citească etichetele, să verifice sursa și să pună întrebări, cu atât deciziile alimentare devin mai sigure și mai benefice atât pentru sănătate, cât și pentru susținerea producătorilor locali.
.

