Din cuprinsul articolului
CASS 2025. CNAS explică ce se întâmplă cu persoanele fără venituri și cu serviciile medicale. În 2025 au intrat în vigoare schimbări majore privind contribuțiile la asigurările sociale de sănătate (CASS) în România. Noile reguli afectează angajații, persoanele independente și persoanele fără venituri.
În Germania și Franța, contribuțiile se calculează diferit. În plus, există mecanisme de plafonare. În Franța, asigurarea publică acoperă în jur de 70% din costurile medicale, restul fiind acoperit de asigurări private.
Persoanele fără venituri trebuie să depună Declarația unică la ANAF
Potrivit datelor oficiale transmise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) în exclusivitate pentru Doctorul Zilei, persoanele fără venituri sau întreținătorii lor trebuie să depună Declarația unică la ANAF și să achite prima tranșă a CASS pentru a rămâne asigurate timp de 12 luni. Apoi transmit casei de asigurări copia declarației, cu dovada depunerii la ANAF, inclusiv prin mijloace electronice.
Cum se plătește CASS pentru persoanele fără venituri după eliminarea coasiguraților
„Procedura de achitare a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fără venituri a existat şi înaintea modificărilor survenite prin Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare. Această procedură se aplică, după data de 1 septembrie 2025, şi pentru soţul, soția sau părinții fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate (categorie cunoscută și sub denumirea de coasigurați).
Persoanele respective sau întreținătorii lor trebuie să depună Declarația unică la ANAF și să achite prima tranșă din contribuție pentru a fi asigurate în continuare, pe o perioadă de 12 luni, iar apoi să transmită casei de asigurări de sănătate în evidenţa căreia se află o copie a Declarației unice, cu dovada depunerii originalului la ANAF (transmiterea se poate face și prin mijloace electronice, caz în care se trimite și o fotocopie a cărții de identitate a persoanei respective)”, explică CNAS.
Există planuri pentru plafonarea contribuțiilor CASS
În prezent nu există inițiative legislative pentru plafonarea CASS. CNAS consideră că plafonarea nu este oportună, pentru că finanțarea serviciilor medicale este deja dificilă la nivelul actual al contribuției.
„În acest moment nu cunoaștem să existe vreo inițiativă legislativă referitoare la plafonarea contribuției de asigurări sociale de sănătate. Totodată, opinăm că o asemenea plafonare ar fi inoportună, având în vedere că și la actualul nivel al contribuției finanțarea serviciilor medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale acordate persoanelor asigurate se efectuează cu dificultate”.
Ce servicii acoperă CASS și pentru ce ai nevoie de asigurări suplimentare
Pachetul de bază CASS acoperă serviciile medicale esențiale, dar exclude o serie de servicii, printre care: tratamente speciale, servicii stomatologice, corecții estetice, fertilizare in vitro, anumite medicamente și materiale, servicii hoteliere cu confort sporit, transplanturi și alte servicii specificate în lege. Costurile neacoperite sunt suportate de asigurat sau alte surse legale.
CNAS mai spune: „Din pachetul de bază de servicii medicale, de care beneficiază toate persoanele asigurate (indiferent dacă plătesc contribuție sau fac parte dintr-o categorie scutită de plata acesteia), sunt excluse o serie de servicii, definite în art. 248 al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și anume:
a) serviciile medicale acordate în caz de boli profesionale, accidente de muncă și sportive, asistenţă medicală la locul de muncă, asistență medicală a sportivilor
b) unele servicii medicale de înaltă performanță
c) unele servicii de asistență stomatologică
d) serviciile hoteliere cu grad înalt de confort
e) corecțiile estetice efectuate persoanelor cu vârsta de peste 18 ani (cu excepția reconstrucţiei mamare prin endoprotezare şi a simetrizării consecutive acesteia în cazul intervențiilor chirurgicale oncologice)
f) unele medicamente, materiale sanitare şi tipuri de transport
g) serviciile medicale solicitate şi eliberarea actelor medicale solicitate de autoritățile care prin activitatea lor au dreptul să cunoască starea de sănătate a asiguraților
h) fertilizarea in vitro
i) asistenţa medicală la cerere
j) contravaloarea unor materiale necesare corectării văzului şi auzului
k) contribuția personală din preţul medicamentelor, a unor servicii medicale şi a dispozitivelor medicale
l) serviciile medicale solicitate de asigurat
m) unele servicii şi proceduri de reabilitare
n) cheltuielile de personal aferente medicilor şi asistenţilor medicali, precum şi cheltuielile cu medicamente şi materiale sanitare din unităţi medico-sociale
o) serviciile acordate în cadrul secțiilor sau clinicilor de boli profesionale și al cabinetelor de medicină a muncii
p) serviciile hoteliere solicitate de pacienţii ale căror afecțiuni se tratează în spitalizare de zi
q) cheltuielile de personal pentru medici, farmaciști și medici stomatologi pe perioada rezidenţiatului
r) serviciile de planificare familială acordate de medicul de familie în cabinetele de planning din structura spitalului
s) serviciile de consiliere psihologică postnatală acordate în cadrul unităților sanitare de specialitate ori unităților sanitare care au în structură secții sau compartimente de obstetrică-ginecologie
t) cheltuielile de personal pentru medicii şi personalul sanitar din unitățile sau secțiile de spital cu profil de recuperare distrofici, recuperare şi reabilitare neuropsihomotorie sau pentru copii bolnavi HIV/SIDA, reorganizate potrivit legii
u) activități de interes deosebit în realizarea obiectivelor strategiei de sănătate publică, definite prin contractul-cadru
v) testarea cu teste rapide antigen din proba nazofaringiană în vederea depistării infecției cu SARS-CoV-2 desfăşurată prin farmaciile comunitare și oficinele comunitare rurale
w) transplantul de organe, țesuturi sau celule de origine umană, cu excepţia cazurilor prevăzute în contractul-cadru și în normele de aplicare ale acestuia, precum şi a tratamentului în ambulatoriu al stării posttransplant pentru bolnavii transplantați, asigurat în cadrul programelor naţionale de sănătate curative.
Contravaloarea acestor servicii este suportată de asigurat, de unitățile care le solicită, de la bugetul de stat sau din alte surse, după caz.
