Din cuprinsul articolului
Cât rezistă coronavirusul în aer? Ei bine, potrivit unui studiu recent, coronavirusul își pierde abilitatea de a infecta în decurs de doar câteva minute după ce ajunge în aer, relatează The Guardian.
Cercetătorii au descoperit că 90% din capacitatea de infectare a virusului dispare după ce acesta ajunge în aer, simulările făcute de aceștia arătând din nou importanța măsurilor sanitare precum respectarea distanțării fizice și a purtării măștii de protecție pentru a preveni transmiterea SARS-CoV-2.
Virusul își pierde din infecțiozitate când te îndepărtezi de cineva
Studiul arată de asemenea că, deși ventilația corespunzătoare a spațiilor interioare merită făcută, ea are probabil un impact mai mic.
„Oamenii au fost mai degrabă concentrați pe ventilația necorespunzătoare a spațiilor, gândindu-se la transmiterea aeriană în termeni de metri într-o cameră. Nu spun că acest lucru nu se întâmplă dar încă cred că riscul cel mai mare de expunere are loc atunci când ești aproape de cineva”, afirmă profesorul Jonathan Reid, directorul Centrului de Cercetare a Aerosolilor din cadrul Universității Bristol și autorul principal al studiului.
„Când te îndepărtezi de cineva nu doar că aerosolii se diluează, dar virusul își și pierde din infecțiozitate [ca urmare a timpului trecut]”, explică acesta.
Până acum supozițiile noastre despre cât de mult supraviețuiește virusul în aerosoli s-au bazat pe studii care au presupus dispersarea acestuia în containere sigilate care se rotesc pentru a ține picăturile în aer.
Folosind această metodă, cercetători din Statele Unite au descoperit că virusul infecțios poate fi detectat și după 3 ore.
Importanța umidității și a temperaturii aerului
Însă acest tip de experimente nu reflectă cu acuratețe ceea ce se întâmplă când tușim sau respirăm, motiv pentru care cercetătorii de la Universitatea Bristol au dezvoltat un aparat care le permite să genereze orice număr de particule minuscule pe care să le leviteze ușor între două inele electrice până la 20 de minute.
Dispozitivul construit de aceștia permite controlarea strictă a temperaturii, umidității și intensității luminii din jur.
„Este prima dată când cineva a reușit să simuleze ceea ce se întâmplă cu aerosolii după procesul de expirație”, afirmă Reid.
Studiul, care nu a fost deocamdată evaluat inter pares (peer reviewed) sugerează că, pe măsură ce particulele virale părăsesc mediul din plămâni, umed și bogat în dioxid de carbon, ele pierd rapid din apă și se usucă.
Trecerea la un mediu cu mai puțin dioxid de carbon este asociată de asemenea cu o creștere a pH-ului, ambii factori perturbând abilitatea virusului de a infecta celulele umane dar viteza cu care acest lucru se întâmplă variază în funcție de umiditatea aerului înconjurător.
Când aceasta era mai scăzută de 50%, un nivel similar cu cel al aerului relativ uscat găsit în numeroase birouri, virusul și-a pierdut aproape toată infecțiozitatea în decurs de 10 secunde, după care declinul a fost mai lent și constant.
Temperatura aerului nu influențează contagiozitatea
La o umiditate de 90%, aproximativ egală cu cea dintr-o saună, reducerea infectivității a fost mai graduală, 52% din particule rămânând infecțioase după 5 minute, numărul scăzând la 10% după 20 de minute.
Temperatura aerului nu a avut însă niciun efect asupra infecțiozității, contrazicând teoria că transmiterea virală este mai scăzută în timpul verii.
„Înseamnă că dacă mă întâlnesc cu prieteni pentru a lua azi prânzul într-un pub principalul risc ca eu să transmit virusul este pentru prietenii mei, mai degrabă decât ca el să fie transmis unei persoane aflate de cealaltă parte a încăperii”, spune Reid.
Cercetătorii spun că același efect a fost observat în cazul tuturor variantelor coronavirusului pe care le-au testat dar că experimentele cu varianta Omicron vor începe doar în următoarele câteva săptămâni.
