Din cuprinsul articolului
Cazul Sorina. Delia Bebi, specialist în sãnãtate mintalã a vorbit despre trauma psihologicã, cum o recunoaştem şi ce impact are aceasta de-a lungul vieţii omului.
Dupã mediatizarea cazului “Sorina”, copilul luat cu forţã si agresivitate din cãminul unde se afla, ulterior adoptat de o familie din Statele Unite au apãrut diverse controverse şi acuzaţii, fie îndreptate cãtre instituţiile statului, fie cãtre noua sa familie. Ceea ce nu s-a detaliat însã şi are poate, o importanţã mult mai mare decât tumultul de moment, este ce impact va avea aceastã rupturã bruscã a Sorinei de mediul în care a crescut. Separarea Sorinei reprezintã în plan psihologic o trauma emoţionalã semnificativã, care va putea fi tratatã numai cu ajutorul unui specialist.
Cazul Sorina. Ce este trauma psihologicã şi cum o recunoaştem?
Trauma psihologicã este creatã de evenimente exterioare extrem de stresante, iar acestea pot fi unice sau se pot repeta de-a lungul timpului asupra aceleiaşi persoane, ceea ce creeazã un impact şi mai grav. Evenimentele traumatice reprezintã o ameninţare majorã la starea de siguranţã emoţionalã a celui traumatizat şi acesta se simte copleşit, fãrã putere, fãrã un control asupra ceea ce i se întâmplã. Cu cât cineva se simte mai înfricoşat, mai lipsit de putere şi ajutor cu atât trauma îl va afecta mai mult pe tot parcusul vieţii sale, dacã nu va fi ajutat de un specialist.
Spre deosebire de o trauma fizicã, cea emoţionalã este invizibilã pentru cã la o primã vedere pare ca un copil nu este afectat, insã daca vom urmãri pe termen lung vom vedea ca acesta va deveni din ce în ce mai depresiv şi anxios. Câteva exemple de evenimente traumatice includ:
- Evenimente unice: accident, rãnire puternicã, atac violent, agresiune în copilãrie, faţã de care copilul nu s-a putut apãra
- Evenimente stresante continue: trãirea într-un mediu de familie cu pãrinţi abuzivi, o boalã incurabilã, violenţã domesticã, neglijarea copilului de cãtre familie
- Alte tipuri de cauze: moartea cuiva apropiat, pierderea unei relaţii semnificative, experienţe de umilire în public, etc.
Trauma din copilãrie prezice dificultãţile de la vârsta adultã
Deşi evenimentele traumatice se pot întâmpla oricui, ele vor avea un impact şi mai puternic in psihicul omului mai ales dacã s-au întâmplat în copilãria acestuia şi mai ales dacã au fost repetitive. Orice ameninţã puternic siguranţa, vulnerabilitatea şi starea de familiaritate a unui copil poate fi numitã “traumã”, ca de exemplu:
- Un mediu familial nesigur
- Separarea de pãrinte
- Abuz emoţional sau fizic
- Critica şi jignirile permanente suferite de copil
Atunci când traumele din copilãrie nu sunt vindecate cu ajutor din exterior, adultul va suferi de stimã de sine scãzutã, depresie, anxietãţi de diverse feluri (frici permanente), fricã de relaţii, autosabotare, instabilitate emoţionalã şi tulburãri de comportament.
Cazul Sorina. Semnele şi simptomele traumei
Acestea variazã de la om la om şi depind de mai mulţi factori, însã în general, la majoritatea cazurilor pot lua diverse forme, de la stãri de şoc, panicã şi confuzie, pânã la izolare socialã, autoînvinovãţire, insomnii, epuizare, dificultãţi de concentrare, dureri difuze în corp, scãderea imunitãţii.
Prevenirea şi vindecarea
Ca şi în cazul Sorinei, de multe ori nu putem preveni trauma de separare, deoarece ea depinde de mulţi factori care nu sunt mereu în controlul nostru. Ceea s-ar fi putut face în cazul acestui copil abuzat, care de fapt a suferit douã situaţii de abandon (primul, la pãrãsirea de cãtre pãrinţii biologici şi cel de-al doilea, situaţia de adopţie) ar fi fost o separare treptatã şi echilibratã. Ar fi fost necesar ca Sorina sã facã terapie psihologicã cu minim douã-trei luni înainte şi sã fie pregatitã psihic înainte de adopţie, sã i se explice situaţia în termeni uşor de înţeles pentru ea. Mai mult de atât, ar fi fost important sã aibã sprijinul unui psiholog şi dupã adopţie şi sã se monitorizeze în ce fel Sorina s-a adaptat la noua ei familie. Familia adoptivã ar trebui, şi ea, sã fie consiliatã pentru a face cât mai uşoarã aceastã tranziţie de la familia iniţialã şi sã ştie cum sã relaţioneze cu copilul.
O astfel de situaţie are consecinţe care se vor revãrsa asupra copilului mult timp de acum încolo şi de aceea ar fi fost foarte important sã fie tratatã altfel. Imaginile cu procuroarea responsabilã şi ceilalţi în uniforme, cu mãşti trãgând agresiv de copilul în stare de şoc nu sunt uşor de uitat şi impacteazã chiar si pe cei care au privit din spatele televizoarelor.
Cazul Sorina a primit multã atenţie socialã, deoarece implicã un puternic conţinut emoţional şi este de fapt povestea unei drame de viaţã. Dar existã atât de multe cazuri necunoscute de copii supuşi abuzurilor, încât dacã le-am afla pe toate am fi mai mult decât înfricoşaţi. De aceea, este bine sã realizãm cã dacã ne-am implica mai mult, dacã am fi cu toţii conştienţi de impactul de lungã duratã al traumelor şi de importanţa ajutorului de specialitate din partea psihologului şi a familiei am trãi într-o lume mai armonioasã şi liniştitã.
Delia Bebi este psiholog şi psihoterapeut cu specializãri în terapia copilului, adultului şi familiei
Date de contact:
0729 743 734
https://www.facebook.com/psiholog.delia.bebi
