Foarte multe din bolile inflamatoare reumatice pot fi considerate boli autoimune, explică președintele Societății Române de Reumatologie, prof.dr. Ruxandra Ionescu, pentru cititorii „Doctorul zilei”
– Cum apar bolile autoimune?
– Bolile autoimune sunt urmarea unui răspuns imun anormal îndreptat împotriva propriilor structuri din organism. În mod normal, structurile proprii nu declanșează răspuns imun și sunt protejate de agresiunea anticorpilor, fenomen cunoscut sub numele de toleranță imună. În anumite situații, însă, propriile structuri nu mai sunt recunoscute ca proprii și declanșează apariția așa numiților autoanticorpi sau anticorpi îndreptați împotriva propiilor structuri.
– Cine declanșează apariția autoanticorpilor?
– Apariția autoanticorpilor poate fi declanșată atât de antigenele proprii (structurile proprii) cât și de antigene străine (exemplu agenți infecțioși). O modalitate de apariție a autoanticorpilor după o infecție are la bază similitudinea unor structuri proteice ale agentului infecțios cu structuri proteice ale propriului organism – fenomen cunoscut sub numele de mimetism molecular. Anticorpii apăruți împotriva structurii străine vor recunoaște ulterior în organism o structură asemănătoare (secvențe identice de aminoacizi) și vor reacționa încrucișat cu propriile antigene. Ulterior propriile antigene vor stimula apariția de anticorpi (autoanticorpi).
Sunt și situații în care propriile antigene pot declanșa un răspuns imun. Un exemplu este în lupusul eritematos sistemic, unde – sub influența expunerii la razele ultraviolete sau ca urmare a unor infecții – se produce o distrugere mai rapidă a celulelor și fragmente eliberate din celulele moarte stimulează ulterior aparatul imun cu apariția autoanticorpilor. Bolile autoimune apar de regulă atunci când anumiți factori de mediu (infecții, expuneri la raze UV, medicamente, alte toxice) acționează asupra unui organism predispus genetic. Femeile sunt mai predispuse la apariția bolilor autoimune. Odată apăruți autoanticorpii, ei vor contribui ulterior la distrugerea propriilor structuri și declanșarea unui proces inflamator care va determina distrugeri celulare și tisulare.
– Ce vizează tratamentul bolilor autoimune?
Tratamentul vizează corectarea inflamației declanșate de prezența autoanticorpilor și suprimarea producerii de autoanticorpi.
Pentru corectarea inflamației se folosesc substanțe antiinflamatoare de tipul cortizonicelor, iar pentru suprimarea de autoanticorpi, medicamente imunosupresoare. Din păcate, deși ne interesează să blocăm doar acțiunea celulei care produce anticorpi, medicamantele imunosupresoare distrug toate celulele cu ritm rapid de diviziune.
Ambele tipuri de terapii sunt salvatoare pentru pacient, dar au și multe efecte nedorite. O monitorizare adecvată a pacienților și folosirea rațională a tratamentelor menționate este benefică pentru pacienți.
Terapiile de ultimă oră reprezentate de agenții biologici încearcă să evite imunosupresia nespecifică a imunosupresoarelor, blocând doar activitatea celulelor implicate în producerea de anticorpi sau blocând proteine cu rol în procesul inflamator declanșat de anticorpi.
Cortizonul are multe efecte nedorite (diabet, risc infecții, osteoporoză, ulcer, psihoză, modificări tegumentare, schimbarea fizionomiei cu facies în lună plină, catacta etc) dacă este folosit pe termen lung și în doze medii sau mari. Dacă nu sunt atent monitorizați, pacienții ajung dependenți de cortizon și nu vor mai reuși să se desprindă de acest medicament.
Pacienții trebuie să-și cunoască bine boala, să înțeleagă ce se întâmplă și să participe împreună cu medicul la luarea deciziilor. Este de preferat ca decizia de tratament să fie luată împreună cu medicul, decât pacientul să decidă ulterior, singur acasă, ce medicamente va selecta să ia sau nu. Discuțiile cu pacienții sunt extrem de importante, sfaturile primite de la medic, asistente sau membrii asociațiilor de pacienți cu boli autoimune sunt utile și îi ajută să depășească momentul critic al primului impact al diagnosticului. Asociațiile de pacienți au un rol important și în toate grupurile de lucru în care se stabilesc recomandări de management al bolilor autoimune, fiind incluși și pacienți.
A consemnat Violeta Fotache
^ Exemple de boli autoimune
Foarte multe din bolile inflamatoare reumatice pot fi considerate boli autoimune (poliartrita reumatoidă, spondiloartrite, lupus eritematos sistemic, sclerodermie, polimiozita, boala mixtă țesut conjunctiv). Și în alte specialități sunt multe boli autoimune: gastroenterologie (bolile inflamatoare intestinale), boli hematologice (anemii hemolitice autoimune, purpura trombopenică), boli neurologice (scleroza multiplă), boli dermatologice (psoriasis etc), boli endocrinologice (tiroidita autoimună), boli metabolice (diabet zaharat tip I).
