Din cuprinsul articolului
Paștele din perioada comunistă nu semăna cu ceea ce trăim astăzi. Oficial, sărbătoarea nu era încurajată, însă în multe familii românești se păstra în liniște, în spatele ușilor închise. La vârful puterii, lucrurile aveau o altă logică.
Relatările celor care au lucrat în reședințele oficiale arată clar cum petreceau Paștele Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu. Meniul era tradițional. Atmosfera, însă, era departe de spiritul religios al sărbătorii.
Meniul de Paște, identic cu al românilor
Pe masa celor doi nu lipseau preparatele clasice. Mielul, ouăle roșii și cozonacul erau nelipsite, exact ca în casele oamenilor.
Fosta administratoare a reședințelor prezidențiale, Suzana Andreiaș, descria simplu situația:
„Să ştiţi că ţineau sărbătorile astea, Paştele, Crăciunul. Mâncau ce mânca toată lumea: carne de miel, ouă roşii, cozonac. Să ştiţi, la ei în casă se făceau întotdeauna ouă roşii.”
Diferența nu era în meniu, ci în context. În timp ce românii făceau eforturi pentru a pregăti masa de sărbătoare, la reședințele oficiale totul era asigurat.
Un moment povestit de aceeași sursă arată clar rigorile din jurul cuplului prezidențial. Într-un an, cozonacul nu fusese pregătit la timp.
„«De unde este cozonacul ăsta?», mă întreabă tovarăşul. De la Sector, îi spun. «Tu n-ai făcut?». N-am făcut! Mi-a fost ruşine să-i spun că pentru mine am făcut şi pentru ei nu. «Uite, noi mergem să ne plimbăm şi tu ne faci cozonac până ne întoarcem!». În două ore am făcut cozonac acolo, în vilă, în cuptor.”
Cozonacul era preferat simplu, cu stafide, și nu lipsea de pe masa de Paște.
Fără biserică, fără tradiții religioase
Deși respectau meniul tradițional, Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu nu acordau importanță dimensiunii religioase.
Istoricul Lavinia Betea explică direct:
„Nu posteau, nu mergeau la Înviere, nu se salutau cu «Hristos a înviat!»”
Pentru ei, Paștele nu era o sărbătoare spirituală. Era o zi obișnuită, cu o masă mai bogată.
Ziua de Paște nu aducea libertate sau relaxare în sensul clasic. Totul era organizat în detaliu.
Istoricul Lavinia Betea descrie modul în care era gestionat cercul apropiat:
„Dacă ei se deplasau acolo, implicit și ceilalţi demnitari cu soţiile urmau traseul tovarăşilor. Îi ţineau permanent sub ochi, pentru a nu-şi face un alt program sau să se întâlnească într-un «grup fracţionist».”
După mesele festive, programul continua cu activități precum volei, șeptică sau șah. Era o formă de socializare, dar și de control.
Tradiție păstrată doar la nivel de meniu
Fostul bucătar Camil Rogusky oferă o imagine completă:
„Ceauşeştii ţineau sărbătorile – de Paşti, de Crăciun – în sufrageria mică, de lângă bucătărie. Aveau pe masă ouă, cozonaci şi foarte multe fructe. La sărbători venea un călugăr care slujea mâncarea. Altfel, eu, unul, în biserică nu i-am văzut.”
În aceeași perioadă, pentru majoritatea românilor, masa de Paște însemna efort și improvizație. Produsele de bază erau greu de găsit, iar multe familii se descurcau cu resurse limitate.
După ce Nicolae Ceaușescu a fost diagnosticat cu diabet, alimentația s-a schimbat. Porțiile au devenit mai mici, iar deserturile au fost limitate.
Preparatele tradiționale au rămas, dar consumul a fost controlat.
