Din cuprinsul articolului
Ce NU nu trebuie să faci în ultima săptămână din Decembrie. Lidia Fecioru, bioenergoterapeut, a dezvăluit în Adevăruri Ascunse ceea ce nu trebuie să facem în această ultimă săptămână din decembrie.
”Nu este recomandat să ne pieptănăm cu un pieptene nou. Toate accesoriile să le lăsăm pentru 1 ianuarie.
Să nu ne punem o curea nouă.
Să nu coasem nasturi.
Să nu cumpărăm mărunțișuri.
Dacă în una dintre primele șapte zile de după Revelion ne împăcăm cu un dușman, câștigăm un an în viața noastră, și el și noi.
Pe data de 6 ianuarie, de Bobotează, să le dăm de mâncare păsărilor, pentru că vom avea pâine tot anul.
Dacă va fi zăpadă în noaptea de Revelion, să ieșim afară să prindem fulgi în palme și să ne dăm cu ei pe față. În același timp trebuie să spunem:” În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh”.
Această zăpadă se dă de trei ori și ne va spăla de toată energia negativă și ne va aduce foarte multă energie pozitivă în viața noastră.
Încercați să nu vă puneți lucruri noi, îmbrăcăminte, în seara de Revelion”, a spus Lidia Fecioru la Antena 3.
Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos, alcătuită de Sfântul Isaac Sirul – Rostește-o de Revelion
”Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele.
Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător. Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli.
Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta.
Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut.
Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine.
Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi așadar, Bunule, harul Tău.
Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească.
Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale.
Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.”
Sursă: Doxologia
