Din cuprinsul articolului
Ce se întâmplă dacă înghiți păr de pisică? Una dintre cele mai mari frici ale celor care au animale de companie în casă e că pot înghiți păr și că acesta este periculos, în special pentru copii.
Ei bine, cu siguranță ai înghițit și vei înghiți păr, dacă ai câine sau pisică în casă, dar vestea bună e că va fi eliminat prin scaun și nu vei păți nimic. Același lucru e valabil și pentru copii, nu doar pentru adulți.
Părul de animale este aproape identic cu cel uman, având aceeaşi compoziţie chimică şi fiind făcut dintr-o proteină numită keratină. Aceasta nu poate fi digerată de om (de nici un mamifer, de altfel). Astfel, ca urmare a rezistenţei la acţiunea enzimelor digestive, în cazul în care este înghiţit, părul este eliminat în scaun.
Şi ar fi nevoie de smocuri întregi de păr înghiţite pentru a se face ghem în stomac şi pentru a bloca tractul digestiv. (Apropo, în literatura medicală există cazuri de persoane care au trebuit operate din cauza unui ghem de păr format în stomac. Dar acestea sufereau de o boală psihică extrem de rară, numită tricofagie, ce le determina să-şi mânânce propiul păr, zilnic, timp de ani de zile, până să ajungă la operaţie.)
”Ce se întâmplă dacă un fir de păr ajunge la plămâni?”
Firele de păr nu pot ajunge altundeva decât în stomac, asta apropo de mitul firului de păr ajuns la plămâni. În cultura populară există multe poveşti de persoane care au fost la un pas de moarte din cauza unui fir de păr care le-a ajuns în plămâni, ficat sau creier. Şi ceva adevăr există în spatele acestor poveşti. Doar că este vorba despre un parazit care îşi face drum spre aceste organe şi care poate fi luat de pe blana animalelor nedeparazitate, şi nu despre firul de păr efectiv.
Boala se numeşte chist hidatic şi este produsă de larva unui parazit (Echinococcus granulosus) care poate trăi în intestinul câinelui. Ouăle parazitului sunt eliminate împreună cu fecalele animalului şi contaminează foarte uşor mediul, depunându-se pe plante, fructe, legume, în praful de pe jos, pe blana câinelui sau pe orice alte suprafeţe. Îmbolnăvirea se poate face astfel fie direct prin contactul cu animalul infectat, fie indirect prin înghiţirea ouălor de pe fructe sau legume insuficient spălate.
Totuşi, atât timp cât animalul este deparazitat conform schemei recomandate de veterinar, şansele apariţiei chistului hidatic sunt inexistente. Mai mult, pisicile nici măcar nu pot transmite boala oamenilor, ci doar şoarecilor.
Chistul hidatic apare în special în ficat, dar poate să apară şi în plămân, creier sau chiar în os. Acesta este deci adevărul de la care a pornit mitul firului de blană ajuns pe te miri unde prin organism.
