Pepenele verde este un fruct foarte apreciat în alimentaţie datorită gustului dulce, fin, suculent şi răcoritor pe vreme de arşiţă, în plină vară. Interesul pentru consumul pepenilor verzi este datorat conţinutului fructelor în zahăr (7-11%), substanţe pectice, antociani, complex vitaminic (C, A şi mai puţin B1, B2, H, PP) şi săruri minerale (îndeosebi potasiu şi apoi calciu, fosfor şi fier).
Cura din fiecare an cu pepene verde este deosebit de benefică, graţie multiplelor proprietăţi terapeutice: diuretice, depurative, laxative, antilitiazice, antiinflamatoare, antiinfecţioase şi cicatrizante. Aceste proprietăţi explică efectele pepenilor în profilaxia unor afecţiuni:
– boli interne – litiază renală şi vezicală, litiază biliară, inflamaţii şi infecţii renale, hiperuricemie, gută, gonoree, inflamaţii splenice, hepatită cronică, constipaţii, vome, obezitate;
– boli externe – arsuri uşoare, inflamaţii ale tegumentelor.
Moduri de utilizare:
– Cură de 10 zile cu pepeni în stare proaspătă sau cură de fructe timp de 2-3 săptămâni în care una dintre mese să conţină numai pepeni. Pentru dizolvarea calculilor de la rinichi sau vezica biliară şi în caz de obezitate se vor consuma 1-2 kg zilnic;
– Produse de cofetărie (fructe zaharisite, jeleuri, gemuri, compoturi);
– Sucuri din miez de pepene extrase cu storcătorul sau cu maşina de tocat după care se strecoară prin tifon şi se bea un pahar pe zi, cu efecte miraculoase în hepatita cronică;
– Seminţe decojite şi măcinate fin care se înghit (1-2 linguri pe zi cu puţină miere de albine), cu efecte deosebite în dizolvarea pietrelor la bolnavii de litiază renală şi biliară;
– Cataplasmă cu pulpă crudă aplicată pe arsuri uşoare sau pe inflamaţii de piele.
Pepenele galben este un fruct aromat, hrănitor şi cu efecte vindecătoare, care ar trebui să se găsească zilnic pe mesele tuturor. Acesta are un conţinut ridicat de zahăr (13%) format din fructoză, glucoză şi zaharoză, caroten galben-portocaliu, vitaminele A, B1, B2, B6 şi mai ales C (40-60 ml/100 g substanţă proaspătă) şi săruri minerale (potasiu, fosfor, calciu şi fier). Conţinutul în principii active asigură un ansamblu de proprietăţi terapeutice cu efecte atât interne (laxative, diuretice, depurative, antihemoroidale, aperitive, expectorante, revigorante, răcoritoare), cât şi externe (cicatrizante, antiinflamatoare). Aceste proprietăţi terapeutice pot fi valorificate în tratamentele multor afecţiuni:
– interne – bronşite, tuse, tuberculoză pulmonară;
– constipaţie, hemoroizi;
– anemie;
– litiază renală;
– reumatism, gută;
– externe – contuzii;
– arsuri uşoare;
– întreţinerea tenurilor uscate.
Pentru folosinţă externă, miezul pepenelui galben se aplică sub formă de cataplasmă peste arsurile uşoare şi peste zonele inflamate.
Tenul uscat se tratează, în fiecare seară, cu un amestec din suc de pepene galben, lapte proaspăt nefiert şi apă distilată (în părţi egale).
