Părintele Calistrat vorbește tot timpul oamenilor despre cât de dăunătoare sunt gândurile negative pentru sănătatea omului, fizică și psihică.
Slujbele părintelui sunt adevărate lecții de viață și nu se sfiește să abordeze niciun subiect sensibil, conștient că numai așa își poate ajuta semenii.
Preotul trage un semnal de alarmă în ceea ce privește depresia, boala secolului, și deplânge faptul că nu sunt destui specialiști pentru a o trata corect.
”Toate bolile interne din om, vin din suferința interioară și atacă ficatul, stomacul, inima, rinichii, creierul. Dacă te mânii și ești nervos, dacă porți în tine ură, răutate, dușmănie, îți îmbolnăvești toate organele interne. Toată această furie demonică este numită de Sfântul Nicodim Aghiorâtul „furia satanică” și este împărțită în trei etape.
După Sfântul Ioan Scărarul, mânia se împarte în trei feluri; este mânia numită pe grecește holos, care înseamnă „repede”, când omul se mânie repede și tot repede îi trece. „Mâniati-vă si nu gresiti.”
Inima omului este împărțită în trei părți: partea mânioasă, partea rațională și partea poftitoare. Această mânie este dumnezeiască, căci din fire este sădită în sufletul omului, să se mânie asupra păcatului. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Mânia ta să nu fie asupra fratelui, ci asupra șarpelui prin care ai căzut”.
Când vezi pe un om că te ocărăște sau îți face rău, nu te supăra pe el, că nu-i vinovat el. Nu s-ar fi pus legea iubirii de vrăjmași dacă era așa. Urăște boala lui, nu pe om, că nu-i vinovat omul, diavolul îl îndeamnă. Urăște boala, că boala-i de la draci, ca să-l facă să te urască, să te ocărască, să te păgubească, să te bată. El nu-i vinovat, că omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dar cel îndemnat de diavol așa face.
Mânia cea dreaptă nu urăște, ci împlinește porunca Domnului, care zice: Iubiți pe vrăjmași voștri. Binecuvântați pe cei ce vă blestemă.
Această mânie, holos, este primul grad al mâniei.
A doua treaptă a mâniei este mânia numită catos sau pizmă, pe românește. Acesta-i un șarpe rău. Acesta când a mușcat inima noastră, nu numai că ne mâniem, dar ținem mânie câte o săptămână, două, pe cel care ne-a făcut rău. Aceasta-i grea.
Când omul ține mânie! Apostolul spune: Soarele să nu apună întru mânia voastră, iar cel ce a trecut în al doilea grad de mânie, nu numai soarele îl apucă cu mânia, îl apucă și două, trei zile, și o săptămână și o lună.
Apoi este mânia cea mai grea decât toate, zacos, care pe românește se cheamă zavistie. Asta-i mai rea decât dracul. Este un drac mai rău decât toți dracii, zavistia. Să ne ferească Dumnezeu de asemenea mânie! Dar de ce se cheamă zacos? Fiindcă zace mult în inima omului. Omul când a ajuns în treapta a treia a mâniei, nu ține mânie numai două-trei zile sau o săptămână, ci ani de zile.
S-au văzut oameni bolnavi de această boală, de zavistie, care nici la moartea lor n-au iertat pe fratele. „Uite, cutare a murit, și pe patul de moarte i-a cerut iertare fata sau nepoata, și n-a vrut s-o ierte”. Să ferească Dumnezeu!
De aceea spun Sfinții Părinți și mai ales Sfântul Vasile cel Mare: „Zavistia este mai rea decât dracul”. Asta-i mânia zacos și când se tulbură omul de zavistie, fierea varsă venin în jurul inimii, că partea cuvântătoare a sufletului este în inimă. Atunci se întunecă rațiunea și creierul și partea sentimentală a sufletului omului și degeaba îi spui că aici este alb, că el vede negru. Nu mai vede bine, fiindcă i s-a întunecat mintea și inima de zavistie.
Zacos, adică zace mult în sufletul omului. Zavistia este mai rea decât toate. Numai diavolul este zavistnic și are zavistie de la începutul lumii asupra oamenilor și asupra lui Dumnezeu, dar a omului, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, este mai rea decât dracii. Să ne ferească Dumnezeu, că zavistia este un drac care persistă în inima omului și dacă omul nu se mărturisește și nu se roagă lui Dumnezeu să-l izgonească, sunt mulți care nici pe patul morții nu vor să ierte pe cel ce le-a greșit.
Această este treapta a treia a mâniei, care este cea mai periculoasă; și acesta este dracul zavistiei, care-i mai rău decât toți diavolii.
Deci nu-i de ajuns să zici numai cu buzele: Dumnezeu să te ierte, dar inima ta să fie plină de zavistie și de mânie; aceasta nu-i iertare. Dumnezeu caută la inimă. În zadar ne rugăm, când inima noastră e plină de răutate, de zavistie, de răpire și de toată râvna cea rea”, a spus părintele Calistrat pe pagina sa personală de Facebook.
