Experții arată cum se previne și care sunt semnele care trădează boala care distruge încet, dar sigur
Nu așteptați să apară semnele de diabet pentru a lua măsuri. Când asta se întâmplă este deja prea târziu, este părerea profesorului de diabetologie Constantin Ionescu-Târgoviște, directorul Institutului de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice „N.Paulescu”. Medicul are câteva sfaturi pentru cei care nu doresc să ajungă să îngroașe rândurile diabeticilor.
România numără în acest moment 800.000 de diabetici cunoscuți și înregistrați oficial, 90% fiind diagnosticați cu diabet de tip II. „Aceștia sunt cei care iau medicamente prin asigurările de sănătate. Mai există o categorie de bolnavi care sunt tratați numai cu dietă și mișcare, care nu intră în statistici, iar unii își procură singuri medicamentele. Însă, probabil că cea mai mare categorie o reprezintă românii care nu sunt diagnosticați și nu știu că au boala”, estimează profesorul. Când apar manifestări care anunță diabetul – sete intensă, foame, urinat abundent, pierdere în greutate, boala este deja evoluată. Așa că prevenția e esențială, iar sfaturile de mai jos vă pot fi de mare ajutor.
1 Regula de bază după care trebuie să vă ghidați: persoanele peste 50 de ani (în special) trebuie să își facă anual o glicemie, iar dacă aceasta are o valoare peste 100 mg/dl trebuie să meargă la un specialist.
2 Consumați cât mai multă mâncare naturală luată de la piață, de la țărani, nu din marketurile mari, care sunt pline de produse făcute să stea mult în rafturi, cu mulți aditivi, care dau efect negative, ce cresc frecvența obezității și a diabetului. În plus, sunt bogate în calorii și dezechilibrate din punct de vedere nutritiv.
3 Faceți mișcare cât mai mult posibil.
4 Verificați-vă greutatea săptămânal. Dacă observați că ați luat în greutate, luați măsuri imediat. Orice creștere în greutate care nu durează de multă vreme poate fi întoarsă din drum, însă orice exces ponderal important nu mai poate fi decât foarte greu combătut.
„Suntem în plutonul mediu al obezității la copii”
O cercetare făcută în Capitală pe un lot de 754 de copii între 7 și 18 ani, din mai multe județe, a concluzionat că numărul celor supraponderali și obezi este aproape egal cu cel al copiilor care sunt subnutriți. „Față de alte țări, aș zice că suntem într-un pluton mediu la obezitate, cel mai rău stau SUA iar cel mai bine Japonia, China”, afirmă prof. dr. Ionescu-Târgoviște. Dacă în anii ’70, doar 4-5 la sută dintre copii aveau probleme cu greutatea, în anii 80 s-a ajuns la 8 la sută, iar acum 16% sunt supraponderali sau obezi. „Motivul pentru care crește obezitatea la copii e industria alimentară care face produse foarte tentante pentru ei. Fac exces de alimente mai ales pe stradă”, adaugă medicul.
Paradox românesc: subnutriți pe capete
În același timp, avem mulți copii prea slabi, mai ales în zonele rurale sărace, care sunt denutriți, locuind mai ales cu bunici, care nu au posibilitatea să le asigure alimentația optimă.
Cine are gratuitate la tratament
Asigurații cu diabet din România primesc medicamente gratuit. „Accesul la tratament este destul de bun în acest moment, iar medicația care este foarte scumpă nu e întotdeauna și necesară”, este de părere prof. dr. Constantin Ionescu-Târgoviște.
cine are gratuitate
Cei care nu au asigurare medicală nu au însă parte de medicație gratuită. „Variantele pentru aceștia ar fi să își plătească asigurare medicală, să devină coasigurați, sau să aducă adeverință că nu au venituri. În toate județele țării există centre unde diabeticii sunt monitorizați și primesc tratament”, mai adaugă medicul.
„Am aflat că am diabet datorită unui prieten al tatălui meu care avea aceeași boală”
Emanuela a aflat că suferă de diabet de tip 1, din întâmplare, când nu avea mai mult de 12 ani.
Totul se întâmpla puțin după 1990, când spitalele nu erau tocmai pregătite să depisteze această boală. „M-am simțit foarte rău, eram răcită iar boala nu îmi mai trecea. Îmi era o sete cumplită și urinam foarte des: beam o cană cu apă și scoteam trei. Așa am ajuns să mă deshidratez. M-au dus de câteva ori la spital cu salvarea și, după ce m-au consultat diverși doctori, se pregăteau să mă opereze de apendicită”, rememorează tânăra. Marele ei noroc a fost un alt pacient diabetic, care era prieten cu tatăl ei, și care s-a întâmplat să ajungă în spitalul unde i se pregătea operația. „I s-a părut că miros a acetonă, ăsta este un semn care trădează diabetul. La sugestia lui, mi s-a făcut o glicemie și așa și-au dat seama că aveam de fapt diabet. Ar putea avea o legătură cu boala mea și faptul că unul dintre bunici a avut diabet de tip doi”, crede bucureșteanca.
Viața ei nu e tocmai ușoară, mai ales că trebuie să își facă insulină de patru ori pe zi. Și-ar dori un dispozitiv performant, pe care l-au primit deocamdată puțini bolnavi români, care ar ajuta-o să nu se mai chinuie cu injecțiile zilnic. „Avem acces la tratament, nu mă plâng, însă nu ni se dau suficiente teste pentru a-mi măsura insulina permanent. Foarte greu am aflat de drepturile pe care le am ca persoană cu această boală, medicii nu sunt tocmai avizi de comunicare”, adaugă tânăra. Boala nu o împiedică însă să muncească și să ducă o viață cât se poate de normală.
Geta Roman
