Pe 12 iulie 1909, la Vitănești, se năștea un mare român: Constantin Noica – filosof, poet, eseist, publicist și scriitor român, membru post-mortem al Academiei Române – victimă a regimului criminal comunist, închis între 1958 și 1964, după ce 10 ani avusese domiciliu obligatoriu la Câmpulung Muscel.
Astăzi se împlinesc 110 ani de la nașterea scriitorului.
„Când mă laudă cineva, mă cuprinde panica: dacă ar afla tot ce nu ştiu, tot ce nu sunt? Când mă condamnă, mă simt liniştit: sunt totuşi mai bun decât atât.”
„Creştinismul este pentru cele ale sufletului, nu pentru cele ale minții.”
„Să fii rudă cu oamenii. Să ai atâta omenesc în tine încât să te recunoască toţi oamenii.”
„Nimic nu e bun, dacă nu are în el infinitatea, partea lui Dumnezeu.”
„Când un tânăr creşte frumos, iese parcă din strâmbătate o întreagă lume.”
„În viaţă trebuie să alergi şi după mingile pe care nu eşti sigur că le prinzi.”
„O şcoală în care profesorul nu învaţă şi el e o absurditate.”
„În actul de învăţare, nu se ştie cine dă şi cine primeşte.”
„Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături.”
„Am văzut ceva neaşteptat: un om milos care mulţumea cerşetorului pentru că-i primise dania. În fond, avea dreptate s-o facă. Fiindcă binefăcătorul există prin cel care primeşte. Cât de recunoscător trebuie să fie medicul bolnavului pe care l-a vindecat! Nu se ştie cine dă şi cine primeşte.”
„«Suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos… de la viaţă spre viaţă.» Ce extraordinar scriitor apostolul Pavel. Încerc să mi-l închipui fără creştinism. Ar fi fost unul din „marii autori profani”, pe care l-ar fi citat cu voluptate Montaigne, Voltaire şi Anatole France.”
„Toată viaţa noastră morală începe aici: între fiul risipitor şi fratele lui. Ne pierdem şi ne căim, sau ne păstrăm şi ne împietrim inima. E rău să nu asculţi, dar e la fel de rău să ştii să asculţi şi să ţii minte.”
„Îmi plac curbele căilor ferate. Sunt îndeajuns de plecate pentru ca un tren în viteză să nu cadă în afară, dar şi îndeajuns de puţin plecate pentru ca un tren fără viteză să nu cadă înăuntru. Coexistenţa contrariilor. Ştiu şi inginerii ceva. Dar tot mai mult ştie viaţa.”
„Mulţumeşte-i şi zilei care nu ţi-a dat nimic!”
„Este suficient un surâs al vieţii pentru ca totul să recapete sens.”
„Vreau să întreb: să fii în istorie sau să fii în adevăr?”
Sursă foto: cuvintecelebre.ro
