Cercetătorii au parcurs multiple studii și au decis. Au aflat de unde este moștenită inteligența unui copil. Vine ea de la mamă sau de la tată?
Se pare că după toate studiile, oamenii de știință au aflat că celulele responsabile pentru funcția cognitivă sunt influențate de genele moștenite de la mamă. Cele mai recente studii așa arată: copiii moștenesc inteligența de la mamă, nu de la tată. Se întâmplă acest lucru fiindcă femeile au doi cromozomi X, în timp ce bărbații au un singur cromozom X.
Studiul este notabil fiindcă s-a demonstrat că există o serie de gene denumite ”condiționate” și care vin de cele mai multe ori de la mame și în rare cazuri de la tați.
Și inteligența provine din aceste gene condiționate care sunt transmise de mamă.
Acest studiu a fost efectuat la început pe șoareci de laborator. Rezultatele au arătat că șoriceii care au primit genele materne aveau creierul mai mare și corpurile mai mici, iar cei care moșteniseră genele paterne aveau creierul mai mic și corpurile mai mari. Au identificat celulele pentru a le corela cu funcția cognitivă a șoarecilor.
Celulele care conțineau gene paterne controlau sistemul limbic, care este responsabil cu funcțiile dominante, precum sexul, mâncatul sau agresivitatea. Cercetătorii nu au găsit gene paterne în cortexul cerebral. Procesele avansate ca raționamentul, limbajul și planificarea se întâmplă în cortexul cerebral.
După ce au studiat șoarecii, cercetătorii au trecut la oameni și au aflat ceva de netăgăduit: chiar și după ce au analizat câțiva factori precum educația, rasa și statutul economic, rezultatul a indicat la fel: inteligența vine de la mamă.
Savanții subliniază că genetica e responsabilă de moștenirea inteligeței doar în proporție de 40-60%, restul depinde de alți factori.
A fost analizată legătura puternică dintre mamă și copil. Cercetătorii de la Universitatea din Washington au descoperit că legătura dintre mamă și copil a contribuit la dezvoltarea anumitor părți ale creierului responsabile cu cunoașterea. Legătura emoțională i-a dat copilului un sentiment de siguranță și încredere, cu impact și asupra altor activități.
Asta nu înseamnă că tatăl nu joacă niciun rol. Contribuția tatălui este uriașă în ceea ce privește dezvoltarea totală a copilului, inclusiv inteligența emoțională.
