Din cuprinsul articolului
Cercetătorii de la University of Southampton au prezentat o strategie care ar putea crește eficiența imunoterapiei împotriva cancerului printr-o idee simplă, dar greu de pus în practică: să trimită celulelor T un semnal mult mai puternic de activare, astfel încât acestea să reacționeze mai agresiv în fața tumorilor.
Metoda se bazează pe anticorpi proiectați special pentru a grupa mai mulți receptori imuni simultan, imitând mai fidel modul în care sistemul imunitar se activează în mod natural în timpul infecțiilor. Rezultatele au fost publicate în Nature Communications.
Cheia acestei abordări este receptorul CD27, o „pedală de accelerație” a răspunsului imun care, în cancer, rămâne adesea insuficient apăsată. În experimente de laborator pe modele preclinice și pe celule imune umane, anticorpii nou proiectați au activat mai eficient celulele T CD8+, cele care pot distruge celulele canceroase.
Problema pe care încearcă s-o rezolve imunoterapia
Deși imunoterapia a schimbat profund oncologia în ultimul deceniu, nu funcționează pentru toți pacienții. Uneori, chiar și atunci când sistemul imunitar recunoaște tumora, semnalele interne nu sunt suficient de puternice ca să ducă la un atac eficient.
Cercetătorii din Southampton au plecat de la o observație cunoscută în imunologie: pentru ca o celulă T să intre în „modul de luptă”, are nevoie de mai multe semnale coordonate, nu doar de recunoașterea țintei. Un receptor important în această ecuație este CD27, care transmite un semnal de costimulare, adică un impuls suplimentar pentru activarea completă a celulelor T.
De ce CD27 nu este activat bine în cancer
În infecții, CD27 primește un „semnal potrivit” de la o moleculă partener numită ligand, produsă de organism. În cancer, acest tip de semnal lipsește adesea sau apare prea slab, iar rezultatul este o activare incompletă. Celulele T rămân pe jumătate trezite și răspund insuficient.
În practică, asta înseamnă că tumora poate continua să crească, chiar dacă există celule imune capabile s-o atace.
Ce au schimbat cercetătorii la anticorpi
Anticorpii folosiți clasic în terapii au forma tipică de Y și, de regulă, pot lega două ținte în același timp. Pentru receptorii care au nevoie de grupare în „clustere” ca să se activeze puternic, această limitare devine importantă.
Echipa din Southampton a proiectat anticorpi tetravalenți, adică anticorpi cu patru puncte de legare, care pot prinde mai mulți receptori CD27 simultan. Apoi au adăugat încă un element esențial. Anticorpii sunt proiectați să se asocieze selectiv cu FcγRIIB, un receptor care ajută la stabilizarea și organizarea acestor clustere la nivelul membranei celulare, crescând dramatic semnalul transmis către celula T.
Pe scurt, cercetătorii nu au încercat doar să „atingă” CD27 cu un anticorp, ci să reproducă în laborator tipul de activare care apare natural în organism atunci când există un pericol real, cum este o infecție severă.
Ce au arătat testele de laborator
În testele pe modele preclinice și pe celule imune umane, anticorpii nou proiectați au:
-
activat mai eficient celulele T CD8+
-
produs un semnal de costimulare mai puternic decât anticorpii clasici bivalenți
-
dus la un răspuns antitumoral mai robust în sistemele testate
Profesorul Aymen Al-Shamkhani, care a coordonat cercetarea la Centre for Cancer Immunology, a explicat în comunicarea universității că formatul natural al anticorpilor „nu era suficient de puternic”, iar soluția a fost reproiectarea lor pentru a obține o activare mai eficientă.
De ce contează această idee, dincolo de CD27
CD27 face parte dintr-o familie mai largă de receptori folosiți ca „comutatoare” ale sistemului imun, iar în ultimii ani oncologia încearcă intens să găsească agonisti eficienți pentru acești receptori. În practică, este mult mai greu să „pornești” corect un receptor imun decât să-l blochezi.
Există deja interes clinic în zona CD27, cu anticorpi agonistici studiați pentru diverse tipuri de cancer, însă răspunsurile au fost până acum variabile, tocmai din cauza dificultății de a reproduce semnalizarea naturală a receptorului.
Prin faptul că arată o metodă tehnică de a obține o activare mai convingătoare, studiul oferă un model care ar putea fi folosit și în alte direcții ale imunoterapiei.
Ce urmează
Cercetarea este încă în zona preclinică și are nevoie de pași suplimentari până la o terapie disponibilă pacienților. În următoarea etapă, miza va fi dublă:
-
confirmarea siguranței și a eficienței în studii mai extinse
-
definirea combinațiilor potrivite cu terapii deja existente, cum sunt inhibitorii de checkpoint
Studiul a fost finanțat de Cancer Research UK, iar echipa subliniază rolul centrului din Southampton în dezvoltarea unor imunoterapii de generație nouă.
Și în România, imunoterapia este deja parte din tratamentul modern al unor cancere, însă accesul și răspunsul sunt inegale în funcție de tipul tumorii, stadiu și profil biologic. O direcție ca aceasta, care încearcă să crească eficiența activării celulelor T fără să atace direct tumora, se potrivește cu trendul internațional de a face imunoterapia mai precisă și mai puternică, dar și mai predictibilă.
Pentru pacienți, promisiunea este clară. Nu încă un medicament „mai tare”, ci un medicament care reușește să pună sistemul imunitar să lucreze așa cum ar trebui atunci când recunoaște o amenințare.
