Chirurgul care a ajuns sfânt. „Beţi agheasmă cât mai des posibil. Este cel mai bun și cel mai eficient medicament”

Chirurgul care a ajuns sfânt. Cel cunoscut de o lume întreagă sub numele de Sfântul Luca al Crimeii îşi începea întotdeauna operaţiile cu o rugăciune.

Tot cu o rugăciune le şi termina, iar dezinfectarea cu iod a pacienţilor o făcea în semnul sfintei cruci.

„Beţi agheasmă cât mai des posibil. Este cel mai bun și cel mai eficient medicament. Spun asta nu în calitate de episcop, ci ca doctor, din experiența mea în medicină”, obișnuia să le spună pacienților săi.

Chirurgul sfânt: a fost numit „doctor fără de arginți”, pentru că opera gratuit

Valentin Voino-Iasenețki s-a născut în familia unor credincioși ortodocși, dar, potrivit memoriilor sale, nu a primit o educație religioasă din partea părinților. El a deprins învățăturile lui Hristos prin citirea cu asiduitate a Noului Testament.

Cunoscut de întreaga lume creştină cu numele de Sfântul Luca al Crimeei, Valentin s-a născut în anul 1877, într-o familie nobilă. Tânărul Valentin a studiat mai întâi la Academia de Arte Frumose din Kiev, dar, dându-şi seama că pictura nu este adevărata sa vocaţie, a renunţat şi a început să studieze Medicina, tot în Kiev.

În timpul războiului dintre ruşi şi japonezi (1904), Valentin va opera în diferite spitale din ţară ca medic voluntar din partea Crucii Roşii. În acelaşi timp se căsătoreşte cu Ana, având împreună 4 copii.

În anul 1917, familia medicului chirurg Voino-Iasenetki se mută în oraşul Taşkent unde este numit medic-şef al spitalului din localitate. Soţia sa, Ana, moare din cauza unei boli incurabile. Medicul ajunge profesor universitar la Facultatea de Medicină din Taşkent, specializat în anatomie şi chirurgie.

În anul 1921, episcopul locului îi propune medicului să-l hirotonească preot. Acesta acceptă şi aşa devine Luca (episcopul oferindu-i şi un nume de călugăr).

Medicul Luca era cunoscut pentru faptul că cele mai multe intervenţii chirurgicale le făcea gratuit. Aşa a fost numit de unii contemporani „doctor fără de arginţi”.

În numai doi ani, preotul Luca ajunge episcop, iar acest lucru este privit cu ochi răi de autorităţile politice ale vremii. Este arestat şi încarcerat în mai multe închisori din ţară.

Își începea fiecare operaţie cu o rugăciune către Fecioara Maria

Medicul Luca a descoperit metoda anesteziei locale, care a înlocuit anestezia generală. La acea vreme, anestezia generală era vazută chiar mai periculoasă decât operația. Vestea despre el s-a răspândit ca un fulger în toată Rusia.

Continuă să opereze şi în închisori, iar mărturiile cuprinse în viaţa sfântului, spun că episcopul-medic începea şi termina o operaţie cu o rugăciune adresată Fecioarei Maria.

De asemenea, când dezinfecta cu iod corpul unui pacient, Luca făcea şi semnul crucii.

Din cauza bătăilor primite în închisoare, Luca îşi pierde vederea la ochiul drept. După eliberare, în anul 1946 primeşte premiul Lenin pentru cartea „Eseu despre chirurgia infecţiilor septice” şi pentru merite deosebite în studiul medicinei.

În acelaşi an este ales arhiepiscop al regiunii Simferopol şi Crimeea, devenind unul dintre predicatorii de referinţă ai Bisericii Ortodoxe.

Ultimii ani din viaţă i-a petrecut în întuneric fizic, pierzându-şi total vederea, iar în data de 11 iunie 1961, arhiepiscopul Luca moare.

Înainte de a-și da sufletul în mâinile lui Dumnezeu, le-a spus ucenicilor care se aflau lângă patul său:

„Copiii mei, cu mare stăruinţă vă îndemn, înarmaţi-vă cu pavăza dată de la Dumnezeu, ca să vă puteţi păzi de uneltirile diavolului. Nici nu vă închipuiţi ce viclean este. Nu trebuie să luptăm cu oamenii, ci cu stăpâniile şi puterile, adică duhurile rele.

Aveţi grijă! Diavolului nu-i este de folos să gândească şi să simtă cineva că îi stă aproape. Un vrăjmaş ascuns şi necunoscut e mai primejdios decât unul văzut. O, cât de mare şi de groaznică e oastea dracilor!

Fără de număr este hoarda lor întunecată! Neschimbată, neobosită, zi şi noapte căutând a ne face să cădem pe noi, toţi cei ce credem în numele lui Hristos, să ne ademenească pe calea necredinţei, a vicleniei şi a necuviinţei.

Aceşti vrăjmaşi nevăzuţi ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi şi noapte, nimicirea noastră. Însă nu vă temeţi! Luaţi putere din numele lui Iisus!”.

În 1966 este canonizat, trecând în rândul sfinţilor, iar moaştele sale se află în catedrala din Simferopol (Ucraina). Ziua lui de pomenire este 11 iunie.