Din cuprinsul articolului
Prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan este un exemplu de transdisciplinaritate, autor a numeroase monografii, tratate, lucrări de mare valoare științifică, dar și de eseistică, cu numeroase trimiteri spre filosofia științei. Cartea sa, „Inteligența materiei”, rămâne încă un best seller, la 40 de ani de la lansarea ei. E o carte care a bulversat lumea științifică românească, pentru că avea curajul să aducă în discuție o viziune asupra lumii și a universului ce părea pierdută pentru totdeauna și imposibil de recuperat în era comunismului dus la extrem. Erau timpurile materialismului dialectic, iar cuvinte precum „Dumnezeu”, „suflet”, „Divinitate”, „conștiință” erau prohibite sau își pierduseră sensul. Cartea, în varianta necenzurată, a fost distinsă cu premiul pentru filosofie „Vasile Conta” al Academiei Române (1992). Este membru al unor prestigioase societăți științifice naționale și internaționale, autor al unor brevete de invenții, titular al unor importante cursuri universitare, precum și deținător a numeroase premii științifice și literare.
Cele mai importante „ingrediente” pentru a obţine starea de fericire
„Ca să fim fericiţi trebuie să oferim noi înşine iubire şi respect pentru semeni, să evităm conflictele şi să fim toleranţi. Depinde şi ce înţelegem prin fericire. Este mai mult expresia unor clipe, a unor momente în care obţinem ceea ce ne dorim. Starea de linişte, de pace cu noi înşine şi cu ceilalţi este dependentă de mulţi alţi factori atât personali cât şi conjucturali. Cum viaţa în corpul nostru fizic nu poate fi nicicum o perpetuă fericire, cred că avem nevoie în primul rând de multă, foarte multă înţelepciune. Mă repet : înţelepciunea este finalitatea pozitivă a actului de inteligenţă. Omul este o fiinţă inteligentă, dar nu întotdeauna înţeleaptă. Avem zilnic dovada acestui adevăr prin ceea ce se întâmplă în lume şi în jurul nostru.”
Cheia pentru fericire lăsată de Iisus: iubirea
„Napoleon a spus că oamenii au încercat să schimbe istoria cu sabia, în timp ce un singur om, Iisus, a cucerit-o printr-un cuvânt : iubire. Din păcate nici el nu a reuşit pe deplin. Ba chiar emulii săi „s-au luat în nenumărate rânduri de păr”. Evident, nu din vina lui Iisus, ci tot a oamenilor.”
„Dacă l-ar fi acceptat pe Iisus, omenirea ar fi avut 2000 de ani în avans în civilizaţia”
„Egoismul, avariţia, invidia, presiunea instinctelor, dorinţa de dominaţie asupra altora şi de însuşire a surselor de existenţă – au permis existenţa răului în lume. Trebuie să spunem totuşi că în ciuda acestei realităţi istorice, teama de Dumnezeu i-a întors pe mulţi din drumul spre crimă. Nu instituţia Bisericii poartă vina, ci oamenii care au reprezentat-o. Aş vrea să închei prin excepţionalele cuvinte spuse de Albert Einstein despre Iisus. Întrebat dacă Iisus a existat, Einstein a răspuns : „Incontestabil. Nimeni nu poate citi Evanghelia fără să simtă prezenţa reală a lui Iisus. Personalitatea lui vibrează în fiecare cuvânt. Niciun alt mit nu are atâta viaţă ca el… Sunt evreu, dar sunt subjugat de figura luminoasă a nazarineanului”.
