vineri, martie 5, 2021

Copiii supradotați au aceste vizibile caracteristici, la care trebuie să fim foarte atenți. Care sunt principalele atribute ale unui copil dotat excepțional din punct de vedere intelectual

Florian Saiu

Interese intelectuale timpurii

Din punct de vedere psihologic, copiii supradotați au un avantaj în dezvoltare, un avantaj „nepotrivit” vârstei. Prin urmare, există un mare decalaj între comportamentul intelectual al copiilor obișnuiți și nivelul de dezvoltare a corpului copilului dotat (de aceeași vârstă). Cum la majoritatea copiilor greutatea corporală se încadrează în standardele vârstei, discrepanța este cu atât mai vizibilă. Multe cadre didactice se simt neajutorate și nu știu ce să facă. Nu este cazul să dispere, deoarece în niciun manual de psihologia dezvoltării nu scrie că intelectul și corpul trebuie să se dezvolte cu aceeași viteză, în mod similar, pe parcursul vieții copilului.

În psihologia dezvoltării, vârsta calendaristică este doar un standard global cu privire la dezvoltarea generală și la diferitele subdomenii. Aceasta înseamnă că vârsta calendaristică este un cadru de referință inutilizabil pentru evaluarea copiilor și tinerilor supradotați.

Curiozitatea și setea de învățare

Copiii supradotați ies în evidență deseori prin faptul că, din primii ani, sunt foarte curioși și dornici să învețe. Perioada „De ce?”, care începe de obicei la vârsta de trei ani și care își are punctul culminant între trei și patru ani, începe la copiii dotați mult mai devreme și se pare că nu ia sfârșit niciodată, apreciază profesorul de psihologia dezvoltării Franz J. Mönks. Aceștia nu se mulțumesc cu răspunsuri incomplete și simple, ci întreabă mai departe, până când află exact ceea ce doresc – uneori timp de săptămâni sau luni.

Multă energie

Se pare că natura a fost darnică și le-a oferit multă energie copiilor supradotați. Aceasta înseamnă că par să nu obosească niciodată și, de aceea, deseori, părinții și cadrele didactice încep să dispere. Se demonstrează frecvent o necesitate de somn scăzută, intrucât, evident, nu pot să se „deconecteze” de la activitatea mentală nici chiar atunci când sunt în pat. Alți cercetători au observat că acești copii au un somn sănătos și explică faptul prin consumul mare de energie din timpul zilei.

Concentrarea și atenția

Deși se pot orienta concentrat și conștiincios către sarcina de lucru, supradotații se pot ocupa în același timp de mai multe activități. Evident că, în cazul lor, preluarea și prelucrarea informației sunt foarte eficiente. Această atenție distributivă este considerată frecvent superficialitate, mai ales de către părinți și cadre didactice.

Memorie, interese, umor

În afară de o memorie excelentă și de o paletă largă de interese, supradotații au deseori și un simț al umorului special. Astfel, ascultătorul atent va observa la copiii de 2-3 ani comentarii amuzante, combinând sunete și cuvinte (de exemplu, „Acesta nu este un costum de baie, ci un costum de paie”, aspune o fetiță de doi ani și jumătate).

Perfecționism

Tendința spre perfecționism și puternica înclinație de a face neapărat ceva singuri și în felul lor au adus mulți părinți și cadre didactice în pragul disperării. Pentru supradotați este normal să li se explice totul și să se pună „punctul pe „i”. De această conduită de bază perfecționistă se leagă și faptul că unii copii supradotați încep să vorbească destul de târziu, dar fără greșeli, formând chiar propoziții complexe, folosind forme de plural și utilizând corect verbele – toate acestea deja la vârsta de doi ani.

Întrebări despre sensul vieții

Probabil că există o legătură între acuratețea și perfecționismul de care dau dovadă foarte devreme copiii supradotați – nu rareori la vârsta de trei sau patru ani – , când se gândesc și își pun întrebări profunde despre sensul vieții. Nu numai că doresc să afle totul despre originea omului, ci și despre ce va fi după moarte. Așa se explică interesul pentru dinozauri și astronomie. Aceste două domenii sunt o compactare a întrebărilor „De unde venim?” și „Încotro mergem? ”. Această gândire profundă despre existența omului poate să-i conducă deja pe copii la gândul că viața nu ar avea sens. La vârsta tinereții, această gândire consecventă despre sensul propriei vieți poate să continue și să se finalizeze cu ideea sinuciderii, consideră profesorul Franz J. Mönks.

Copiii supradotați scriu deseori mai urât decât colegii lor de aceeași vârstă, dotați normal

Copiii supradotați se pot ocupa în același timp de mai multe lucruri

Citiți articolul integral în noul număr al revistei DOCTORUL ZILEI, pe care îl veți găsi la chioșcurile de presă în toată țara

Ultimele stiri

Parteneri