luni, aprilie 12, 2021

Cristina Stamate s-a stins din viaţă pe un pat de spital, luni dimineaţă, în jurul orei 06.30. Actriţa a fost operată pe cord deschis, în ianuarie 2015. Intervenţia a constat în înlocuirea valvei mitrale

cu o proteză şi montarea a trei by-pass-uri aortocoronariene pentru revascularizarea muşchiului cardiac.

Actriţa Cristina Stamate avea de 71 ani, suferea de insuficienţă mitrală şi cardiopatie ischemică, afecţiuni grave ale inimii.

Cardiopatia ischemica este boala coronariana ischemica cea mai frecventa si cea mai importanta cauza de deces pe plan mondial. In statisticile actuale ale ministerului sanatatii figureaza aproximativ un milion de romani cu cardiopatie ischemica. Este o afectiune cronica a inimii care se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin dureri toracice, dureri

cu caractere tipic.

In limbajul obisnuit este echivalenta, deseori, cu angina pectorala sau cardiopatia ischemica dureroasa, conexiune care este incorecta din punct de vedere stiintific si care poate genera confuzii periculoase. Este apreciata o boala preponderent masculina, ceea ce este de asemenea eronat. Este considerata fatalist si de asemenea, gresit, o boala predilecta a varstei inaintate.

Cardiopatia ischemica este suferinta cardiaca generata de ischemie, adica mai simplu de scaderea irigatiei, a fluxului de sange in miocard (muschiul inimii, structura sa esentiala). Aproape intotdeauna

ischemia se produce din cauza stenozarii, a micsorarii calibrului arterelor coronare mari, prin formarea in interiorul peretilor lor a placii aterosclerotice.

Inima este irigata de trunchiul coronar stang (care este format din artera descendenta anterioara si artera circumflexa) si artera coronara dreapta, fiecare dintre ele dand numeroase ramuri. 

Stenoza (obstructia, obstacolul) se poate forma pe o singura artera principala (stenoza unicoronariana), pe doua sau trei artere (stenoza bicoronariana sau tricoronariana). Stenoze unice sau multiple se pot dezvolta si pe ramurile coronarelor

principale, toate acestea putand fi descoperite prin coronarografie. Cand stenoza depaseste 50% este vorba de o stenoza critica, iar daca ocupa mai mult de 70% din lumenul arterial, fluxul de sange devine insuficient si apar simptomele. Dar nu numai stenozele stranse sunt grave. Un mare pericol il reprezinta placa vulnerabila. In acest caz, stenoza poate fi necritica (sub 50%), dar structura placii este fragila (de regula, din cauza unui miez lipidic mare sau a fenomenelor de inflamatie locala) existand riscul sa se poata rupe. Ruptura este urmata de patrunderea sangelui la acest nivel

si declansarea procesului de tromboza, care va micsora drastic diametrul arterei (uneori pana la ocluzia completa a acesteia), fenomen care duce la aparitia infarctului miocardic. O alta varianta –mai rara- de cardiopatie ischemica este produsa prin afectarea arterelor coronare mici, asa cum se intalneste la diabetici sau hipertensivi. Este adevarat ca simptomul clinic principal al cardiopatiei ischemice este durerea, care poate aparea in crize repetate, cu caracter tipic si care dureaza cateva minute in angina pectorala sau peste 15 minute in infarctul miocardic.

Fara durere

Exista si forme de ischemie nedureroasa, la care pericolul fenomenului in sine se asociaza cu riscul nedetectarii la timp. Cardiopatia ischemica nedureroasa presupune aceeasi suferinta a miocardului (care nu apare manifesta prin durere, dar este evidenta prin investigatii) si prezinta mai multe forme: ischemia silentioasa tranzitorie sau stabila, insuficienta cardiaca de natura ischemica, aritmii (tulburari de ritm si de conducere) de cauza ischemica si cel mai tragic moartea subita coronariana.

Leziunile ischemice evolueaza in timp. Ele genereaza cea mai frecventa cauza de imbolnavire si deces atat pentru barbati, cat si pentru femei (chiar daca la acestea modificarile apar mai tarziu, dupa menopauza). Riscul cardiopatiei ischemice creste cu inaintarea in varsta. Totusi, trebuie subliniat ca maladia coronariana ori un eveniment major coronarian poate aparea la adulti de varsta medie (dupa 40 de ani) si, mai mult, ca modificarile care duc la aceasta boala sunt in mare parte o consecinta a modului de viata, care se instituie din tinerete. Factorii de risc includ, pe langa mostenirea genetica (evidentiata prin existenta a numeroase cazuri de boala coronara in familie, mai ales daca acestea apar inainte de 55 de ani la barbati si de 65 de ani la femei), fumatul, nivelul crescut al colesterolului in sange, obezitatea si inactivitatea fizica, stresul, unele maladii asociate (in primul rand hipertensiune arteriala sau diabet zaharat). In concluzie, cardiopatia ischemica este un subiect care trebuie sa ne intereseze pe fiecare dintre noi, indiferent de varsta sau sex, indiferent daca exista sau nu simptome dureroase. Legatura cu medicul de familie, controalele periodice si efectuarea analizelor recomandate au un rol crucial in stapanirea acestei maladii.

Investigatii 
Diagnosticul cardiopatiei ischemice se bazeaza pe investigatii, de la cele mai simple la unele foarte complexe.

● Prima la care se recurge este electrocardiograma, EKG, care se poate face in repaus (in afara crizei dureroase), la efort, in timpul crizei dureroase.
Traseul normal al unei EKG este format dintr-un complex de unde :P,Q,R,S si T. In ischemie se produc modificari ale undei T si segmentului ST, precum si aparitia unor unde Q anormale, mai ample.

● La ecocardiografie, zonele ischemice se misca anormal, mai lent sau sunt imobile.

● Scintigrama cu taliu radioactiv evidentiaza zonele de ischemie, care capteaza mai putin substanta radioactiva decat cele normal vascularizate. Tomografia de emisie cu pozitroni (PET) evalueaza ischemia si mai ales viabilitatea miocardului afectat.

● Cea mai precisa metoda in diagnosticarea si stadializarea cardiopatiei ischemice este coronarografia sau angiografia coronariana prin cateterism cardiacn care este invaziva, nelipsita de riscuri si contraindicatii. In plus, ea poate fi urmata si de o interventie terapeutica. In timpul coronarografiei se introduce un cateter (un tub subtire) pana la inima si se injecteaza substanta de contrast in coronare, dupa care se fac radiografii. Se localizeaza astfel stenozele (chiar daca nu se pot identifica placile instabile si nu poate preciza daca miocardul respectiv este viabil sau nu) si se poate interveni pentru rezolvarea blocajului si revascularizarea zonei.

● Angiografia coronariana se poate face si prin tomografie computerizata sau RMN. Examinarile sunt neinvazive, lipsite de riscuri, dar ele sunt mai putin precise si nu pot fi urmate de o interventie sau procedura terapeutica.

Insuficienta mitrala duce la palpitatii si dispnee

Se stie insa ca bolile valvulare sunt din ce in ce mai frecvente. Unul dintre defectele valvulare il constituie insuficienta mitrala. Aceasta consta in inchiderea incompleta in sistola a valvulelor mitrale, dand voie sangelui sa refuleze din ventriculul stang in atriul stang. Refluxul sistolic produce dilatarea atriului stang si, cu timpul, dilatarea si hipertrofierea ventriculului stang prin efortul suplimentar pe care-l face. Insuficienta mitrala este, de fapt, un defect de inchidere a valvulei mitrale in sistola, ceea ce antreneaza un reflux de sange din ventricul in auriculul stang. Cand este afectata de aceasta boala, inima stanga incepe sa munceasca mai mult pentru a elimina sangele care refuleaza spre auricul. Cu timpul, apare insuficienta cardiaca stanga. O perioada insa afectiunea nu se manifesta.
Pentru ca la inceput boala nu are simptome specifice, pacientul poate sa se confrunte mult timp cu insuficienta cardiaca mitrala, fara sa stie acest lucru. In timp, ea evolueaza prin oboseala si palpitatii la efort, respiratie ingreunata in activitate. Semnele insuficientei cardiace stangi apar mai tarziu. In absenta unui tratament adecvat, apar semnele insuficientei cardiace drepte. De asemenea, una dintre complicatiile insuficientei mitrale este endocardita (boala care consta in inflamarea endocardului din cauza unor agenti virotici sau microbieni).

Pacientii pot trai 20 de ani fara sa stie ca sunt bolnavi

Bolnavul cu insuficienta mitrala trebuie sa tina un regim alimentar fara sare si sa limiteze, pe cat posibil, activitatile fizice si tratamentele medicamentoase. De asemenea, conduita terapeutica impune:
In caz de dispnee (respiratie greoaie) este indicat un diuretic care sa combata supraincarcarea vasculara, pulmonara si edemele. Pentru a creste forta contractiilor cardiace si pentru a regulariza ritmul cardiac, se administreaza digitalicele. Uneori se recomanda anticoagulantele care impiedica formarea cheagurilor de sange. Chirurgia vasculara mitrala nu este avuta in vedere decat atunci cand exista o jena la efort sau cand ventriculul stang este puternic dilatat. Inainte de aparitia dispneei se recomanda reducerea activitatilor cotidiene, in timp ce, in faza acuta, se impune internarea in spital cu repaus la pat. Pacientii pot trai cu aceasta boala timp de 20 de ani, chiar mai mult fara sa prezinte simptome deranjante. Cu cat este depistata mai devreme, cu atat boala are o pondere mai mare de tratare.
In cazul in care insuficienta cardiaca este descoperita in faza incipienta si este tratata inainte de a se instala o alterare ireversibila a functiei ventriculare stangi, boala poate fi tinuta sub control. Astfel, speranta de viata creste considerabil.
Se estimeaza ca un sfert dintre pacientii care se prezinta la sectiile de chirurgie cardiaca au o anomalie a valvei mitrale.

Ultimele stiri

Parteneri