Din cuprinsul articolului
Criza de coronavirus. Națiunile bogate s-au luptat cu una dintre cele mai elementare și mai importante metode de control al bolilor infecțioase.
Când Ebola a străpuns comunitățile din Africa de Vest între 2014 și 2016, Tolbert Nyenswah a văzut din prima mână cum lucrătorii din domeniul sănătății au stins epidemia găsind și punând în carantină contactele celor care au prins boala.
Fostul director al institutului de sănătate publică din Liberia a crezut că dispozitivele de identificare a contactelor vor ridica din nou provocarea în acest an, menținând COVID-19 sub control pe măsură ce a măturat lumea.
„Urmărirea contactelor este unul dintre cele mai bune instrumente pe care țările ar trebui să le implementeze și să le utilizeze eficient pentru a contracara focarul”, spune el.
Dar la nouă luni după ce Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat COVID-19 drept pandemie, puține țări folosesc în mod eficient urmărirea contactelor.
„Până acum, mă așteptam ca 100% dintre persoanele care intră în contact cu COVID-19 să fi fost urmărite”, spune Nyenswah, acum cercetător în boli infecțioase la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health din Baltimore, Maryland.
În întreaga lume occidentală, țările s-au confruntat cu această procedură de bază de sănătate publică.
În Anglia, trasorii nu reușesc să ia legătura cu una din opt persoane care au fost testate pozitiv pentru COVID-19; 18% dintre cei care sunt contactați nu furnizează detalii pentru contactele strânse.
În unele regiuni ale Statelor Unite, mai mult de jumătate dintre persoanele care au avut rezultate pozitive nu furnizează detalii despre contactele solicitate.
Aceste statistici nu provin din primul val al COVID-19, ci din noiembrie, cu mult timp după lockdown, dând țărilor timp să dezvolte sisteme mai bune de urmărire a contactelor.
Motivele eșecurilor sunt complexe și sistemice. Criza de coronavirus
Tehnologia învechită și sistemele de îngrijire a sănătății subfinanțate s-au dovedit a fi slab echipate pentru a răspunde crizei sanitare.
Națiunile bogate s-au străduit să angajeze suficiente contacte de urmărire, să le ordoneze eficient sau să se asigure că oamenii se autoizolează atunci când sunt infectați sau intră în carantină atunci când un contact apropiat are boala.
Și persoanele de urmărire a contactelor suprasolicitate au fost întâmpinate cu neîncredere de către oamenii care se îngrijesc atât de autoritățile sanitare, cât și de tehnologiile utilizate pentru a combate pandemia.
Între timp, cercetătorii dornici să tragă lecții din operațiunile de urmărire a contactelor sunt împiedicați de o lipsă de date.
O mână de țări se remarcă ca exemple de urmărire cu succes a contactelor – inclusiv Coreea de Sud, Vietnam, Japonia și Taiwan.
Multe dintre acestea au reprimat COVID-19 timpuriu, au izolat persoanele infectate și contactele lor și au folosit date personale, cum ar fi semnalele telefonului mobil pentru a urmări ascultarea. Nu toate aceste tehnici sunt transferabile țărilor care se luptă acum să stopeze focarele masive. Dar ei încă oferă câteva lecții.
Măsurile care funcționează includ: urmărirea mai multor straturi de contacte, investigarea grupurilor de focare și furnizarea persoanelor cărora li se recomandă carantina în locuri sigure de carantinare și compensații financiare.
Și tehnologia ar putea ajuta: de la software care eficientizează eforturile convenționale de urmărire a contactelor, până la aplicații pentru smartphone-uri care alertează oamenii că ar fi putut fi expuși la SARS-CoV-2.
Un șir de eșecuri privind criza de coronavirus
Versiunea manuală a urmăririi contactelor începe cu cineva care se testează pozitiv pentru COVID-19 și se izolează.
Un contact-tracer intervievează această persoană pentru a afla pe cine ar fi putut să-l expună în timp ce este infectat, de obicei cu 48 de ore înainte de testul pozitiv sau înainte de apariția simptomelor (dacă există).
Contactele strânse – cei care au petrecut mai mult de 15 minute aproape de persoana infectată – prezintă un interes special, dar oricine care a împărtășit transportul public sau un spațiu de birou s-ar putea califica.
Urmăritorii apelează sau vizitează aceste contacte pentru a le spune că trebuie să fie în carantină, astfel încât să nu transmită virusul mai multor persoane. Lanțul transmisiei este rupt.
În realitate, eșecurile apar în fiecare etapă a acestei secvențe de testare-urmărire-izolare. Oamenii se infectează cu COVID-19 și nu o știu sau întârzie să se testeze. Rezultatele pozitive pot dura câteva zile pentru a fi confirmate.
Oamenii nu pot fi contactați întotdeauna pentru un interviu sau nu oferă detalii despre contactele lor strânse. Și nu toate contactele sunt contactate sau sunt dispuse să respecte ordinele de carantină.
