Autismul este o tulburare de dezvoltare considerata drept una dintre cele mai severe tulburari neuropsihiatrice ale copilariei.
Aceste tulburari prezinta o larga varietate de manifestari, presupuse a fi rezultatul unor disfunctionalitati de dezvoltare ale sistemului nervos central sau genetice. Cauzele specifice sunt inca necunoscute.
O necunoscuta este si comportarea copilului fata de fratele sau cu o dezvoltare tipica si apar mereu intrebarile preferate ale copiilor: De ce? Si cum ii putem raspunde din moment ce nici noi, ca adulti, parinti, terapeuti, doctori…nu stim de ce.
S-a observat ca parintii care au o comunicare buna si isi sustin copilul fara autism isi ajuta indirect, pe termen lung, copilul cu autism.
Trebuie ales un moment perfect pentru a incepe discutiile pe aceasta tema Este de preferat ca situatia fratelui sa se discute inainte de intrarea la gradinita/scoala si de momentul in care va incepe sa se imprieteneasca cu copiii din aceste medii. Astfel, va fi pregatit in cazul in care colegii ii vor adresa inevitabilele intrebari incommode la adresa fratelui sau.
In general, copiii vor intelege explicatiile „stiintifice” odata cu inaintarea in varsta. Unui copil de 4-5 ani (care intelege mult mai bine daca i se ofera exemple concrete) ii putem oferi urmatoarea explicatie: „Fratele tau invata diferit fata de tine sau de mine si are nevoie de mai mult ajutor” sau „Fratele tau are autism si poate nu vorbeste si nu se joaca asa cum faci tu, dar te iubeste foarte mult”. Dupa cum se observa, cuvantul „autism” apare in cadrul discutiei. Asa copilul va intelege concret ce presupune aceasta tulburare, le va putea explica celorlalti si va intelege mai bine situatia si trairile fratelui” marturiseste Carmen Hotar, Psiholog Clinician Specialist
Sunt cateva puncte foarte importante pe care copilul e necesar sa le inteleaga: autismul nu este contagios.. Fratele meu repeta anumite lucruri pentru ca asta il ajuta sa inteleaga mai bine. Nu este vina mea. Lucrurile pe care le face uneori fratele meu nu sunt intentionate. Fratele meu nu este singurul copil cu autism.
Parintii trebuie sa-i arate copilului si partile bune ale fratelui cu autism: poate nu vorbeste dar danseaza foarte bine… Parintii sunt cei care trebuie sa gaseasca echilibrul necesar in ceea ce priveste atentia pe care trebuie sa o distribuie intr-o maniera cat mai „echitabila”.
In astfel de cazuri, aceasta discutie despre ce inseamna autismul, despre ce poate sa faca fiecare membru al familiei, despre dragoste si responsabilitati – poate fi definitorie. Copilul „tipic” trebuie sa simta ca este iubit, apreciat, incurajat, important. Asa va intelege si de ce fratele lui are nevoie de mai mult ajutor si atentie, inclusiv din partea lui, ca si frate.
