Cum îți dai seama că un copil are probleme de dezvoltare și ce poți face imediat

Tot mai mulți părinți din România ajung cu bebelușii la evaluări de specialitate încă din primele luni de viață. Motivul? Semnale subtile pe care mulți adulți nu știu cum să le interpreteze: capul înclinat constant într-o parte, mișcări asimetrice sau lipsa reacțiilor la atingere.

Specialiștii atrag atenția că astfel de indicii pot ascunde unele probleme de dezvoltare, cum ar fi dezechilibre neuromotorii care, dacă sunt abordate din timp, pot fi corectate complet. În centrele de kinetoterapie pediatrică din țară, solicitările pentru screeninguri precoce au crescut considerabil în ultimii ani.

„Corpul unui copil transmite informații mult înainte ca el să poată vorbi. Poziția corpului, tonusul muscular, felul în care se mișcă sau reacționează la stimulii tactili spun tot ce trebuie să știm, dacă știm ce să observăm”, explică Nicolae Iulian, kinetoterapeut coordonator la KinetoBebe, centru specializat în recuperare neuromotorie la sugari și copii mici.

Semnele care ar trebui să-i pună pe gânduri pe părinți

Intervenția timpurie pornește de la evaluarea neuromotorie a copilului. De cele mai multe ori, părinții observă o asimetrie sau faptul că micuțul nu își susține capul conform vârstei.

Printre cele mai frecvente semnale de avertizare:

• întoarce mereu capul doar pe o parte;

• nu își susține capul după vârsta de 3 luni;

• nu se sprijină pe antebrațe la patru luni;

• tonus muscular prea moale sau prea încordat;

• nu menține contact vizual ori nu reacționează la vocea mamei;

• nu duce mâinile spre linia mediană a corpului;

• evită să stea pe burtă sau nu tolerează deloc poziția.

„Întârzierea identificării acestor semne poate prelungi recuperarea sau poate lăsa sechele motorii mai târziu. Un simplu screening făcut la timp poate schimba complet traiectoria copilului”, spune Nicolae Iulian.

Ce este intervenția timpurie și cum se desfășoară

Conceptul de intervenție timpurie include evaluarea specializată, planul de terapie personalizat și implicarea părinților în procesul de recuperare. Spre deosebire de terapiile aplicate mai târziu, cele începute la vârste mici (2–6 luni) pot avea rezultate rapide și stabile.

Kinetoterapia pediatrică aplicată precoce se bazează pe:

• stimulare senzorială blândă;

• exerciții adaptate vârstei neurologice;

• joc funcțional ghidat de specialist;

• întărirea reflexelor de protecție și tranziția către mișcări voluntare.

„Nu lucrăm forțat. Nici cu scheme rigide. Totul se face prin joacă, mișcare ghidată și multă răbdare. Fiecare copil răspunde diferit. Terapia nu înseamnă durere, ci încurajare. Iar părinții trebuie să fie parte din proces”, adaugă specialistul.

Rolul părinților

Un aspect esențial al intervenției precoce îl reprezintă educarea familiei. Părinții învață cum să observe comportamentele neuromotorii ale copilului, dar și cum să îl poziționeze corect în activitățile zilnice – de la somn, la port-bebe sau băiță.

„Mulți părinți vin cu frica de a nu face ceva greșit. Nu există părinți perfecți. Dar există părinți care știu să ceară ajutor la timp. Rolul nostru e să îi ajutăm să-și înțeleagă copilul și să le oferim încredere”, punctează Nicolae Iulian.

Evaluarea: când, unde și de ce

Screeningul neuromotor se face, de regulă, între 0 și 6 luni, dar poate fi util și în primul an. Poate fi recomandat de medicul pediatru sau solicitat direct de părinți.

Evaluarea include:

• observația mișcărilor spontane;

• testarea tonusului muscular;

• reflexe de echilibru și sprijin;

• răspunsuri la stimuli senzoriali.

Dacă se identifică un risc de întârziere, copilul este direcționat către terapie personalizată. Colaborarea dintre pediatru, neurolog, psiholog și kinetoterapeut face posibil un plan eficient, fără timp pierdut.

Potrivit datelor centralizate de Asociația Națională de Kinetoterapie Pediatrică, între 2021 și 2024 numărul evaluărilor neuromotorii a crescut cu peste 70%. Cele mai multe cereri vin din marile orașe, dar cererea începe să crească și în centrele regionale.

De reținut

Intervenția timpurie poate face diferența între o dezvoltare sănătoasă și ani întregi de terapie intensivă. Semnele apar, de multe ori, discret, dar devin clare în ochii unui specialist.

„Corpul copilului transmite. Noi, ca adulți, trebuie doar să fim dispuși să ascultăm”, conchide Nicolae Iulian.