Din cuprinsul articolului
Periimplantita este o afecțiune inflamatorie care afectează țesuturile de susținere ale implanturilor dentare, punând în pericol stabilitatea acestora și, în final, durata lor de viață.
Simptomele pot fi subtile la început, dar evoluează progresiv, de la inflamația gingiei până la pierderea implantului, dacă nu este tratată la timp. Medicul stomatolog Sorina Stroe, asistent universitar doctor, ne spune cum recunoaștem periimplantita, care sunt cauzele principale și ce soluții avem la dispoziție pentru a preveni sau trata această problemă
Ce este periimplantita și de ce apare
Periimplantita afectează țesuturile din jurul unui implant dentar, fiind echivalentul parodontitei care apare la dinții naturali. Procesul inflamator începe de obicei cu o simplă gingivită periimplantară și poate evolua spre distrugerea osoasă, ceea ce, în lipsa unui tratament adecvat, poate duce la pierderea implantului.
„Periimplantita apare în principal din cauza acumulării de placă bacteriană în jurul implantului, iar acest lucru se întâmplă frecvent atunci când igiena orală este deficitară.
Spre deosebire de un dinte natural, care are mai multe rădăcini și un sprijin mai bun în os, implantul dentar se bazează pe un singur punct de ancorare. Acest aspect îl face mai susceptibil la inflamații, mai ales în condițiile unei igiene inadecvate”, declară medicul stomatolog Sorina Stroe (MG Dental).
Alți factori de risc care contribuie la apariția periimplantitei includ:
- Modele greșite ale coroanelor dentare – în cazul în care conturul coroanei nu este adaptat corect în raport cu gingia, poate deveni un factor retentiv pentru placă bacteriană.
- Poziționarea incorectă a implantului – poate determina o distribuire incorectă a forțelor masticatorii, ceea ce pune o presiune excesivă pe implant.
- Afecțiuni sistemice – boli precum diabetul necontrolat sau infecțiile virale (Hepatita B, C, HIV) pot slăbi răspunsul imun al organismului.
- Fumatul – favorizează apariția periimplantitei prin vasoconstricție, reducând astfel fluxul de sânge și capacitatea organismului de a combate infecțiile.
- Ocluzie incorectă – dacă forțele masticatorii nu sunt distribuite corect și coroana participă excesiv la mușcătură, implantul este suprasolicitat, ceea ce poate agrava inflamația.
Cum ne dăm seama că avem periimplantită
De multe ori, pacienții nu observă simptomele periimplantitei în stadii incipiente, deoarece durerea apare destul de târziu. Totuși, există câteva semne care ar trebui să ridice un semnal de alarmă:
- Gingie inflamată și roșie în jurul implantului
- Senzație de gust neplăcut în gură
- Sângerări la periaj sau la atingerea implantului
- Secreții purulente la apăsarea gingiei
- Retracția gingiei și expunerea unei părți a implantului
- Mobilitatea implantului (în stadii avansate)
„Mulți pacienți ignoră primele semne ale periimplantitei, mai ales pentru că durerea apare doar în stadii avansate. Cel mai frecvent, inflamația gingivală și sângerările la periaj sunt primele indicii că ceva nu este în regulă.
Dacă observați astfel de simptome, este esențial să mergeți la medicul stomatolog pentru un control, deoarece diagnosticarea timpurie poate face diferența între un tratament simplu și pierderea implantului”, adaugă Dr. Sorina Stroe (MG Dental).
Ce soluții avem pentru prevenirea și tratarea periimplantitei
„Ca în orice afecțiune dentară, prevenția este esențială. Igiena orală corectă și controalele regulate la medicul dentist pot preveni majoritatea cazurilor de periimplantită”, spune medicul stomatolog Sorina Stroe.
Măsuri de prevenție:
Igiena orală corectă:
- Utilizarea periuței electrice sau manuale cu peri moi
- Periajul dentar de două ori pe zi, dimineața și seara
- Folosirea periuțelor interdentare pentru curățarea zonelor greu accesibile
- Clătirea cu soluții antibacteriene recomandate de medicul dentist
- Utilizarea dușului bucal pentru o igienizare mai profundă
Controale regulate la stomatolog:
- Controale la fiecare 3-6 luni pentru evaluarea sănătății implanturilor
- Chiuretaj periodic pentru îndepărtarea plăcii bacteriene
Evitarea factorilor de risc:
- Renunțarea la fumat
- Menținerea unei diete echilibrate și evitarea excesului de zahăr
- Monitorizarea afecțiunilor sistemice, cum ar fi diabetul
