Atunci când în relaţia de cuplu apar divergenţe de opinii, fiecare încearcă să îşi determine partenerul de viaţă să meargă în direcţia pe care o preferă el.
Acest lucru nu este neapărat sinonim cu manipularea. Psihologii ne spun ce tehnici se pot folosi în astfel de situaţii şi care este eficienţa lor în a menţine o relaţie armonioasă cu persoana iubită.
1. Coerciţia
Tradusă prin fraza „dacă nu faci lucrul ăsta, vei avea de suferit în modul x”, coerciţia poate lua, de multe ori, forma criticilor, a intimidării sau a unui comportament devalorizant.
Scopul unui comportament coercitiv este supunerea, iar cei care folosesc o astfel de tehnică îşi atribuie drepturi, privilegii sau caracteristici superioare, lucru care în mod automat declanşează reacţii negative din partea partenerului.
„El se va simţi folosit, subjugat, slab, dominat, trist, nefericit, chiar dacă aparent adoptă comportamentul cerut”, explică Keren Rosner, psiholog şi psihoterapeut. Toate acestea se pot materializa apoi în resentimente sau certuri legate de putere.
2. Manipularea
Tehnica manipulării presupune o anumită doză de înşelăciune sau, în cel mai bun caz, anumite intenţii ascunse, fapt care este în contradicţie cu onestitatea, deschiderea şi încrederea necesare într-o relaţie armonioasă pe termen lung. Cei manipulaţi se vor simiţi astfel trădaţi chiar şi numai de dorinţa partenerului de a-i manipula.
„Trebuie să se ştie că un comportament obţinut prin aceste metode nu este unul autentic, ci unul impus în care subiectul nu crede, nu se regăseşte, nu se simte fericit”, subliniază psihoterapeutul.
Atunci când relaţia este afectată de un dezechilibru de putere, de cele mai multe ori manipularea este asociată cu coerciţia şi apare atunci când puterea nu este împărţită în mod egal.
3. Barterul
Termen preluat din limbajul comercial, barterul este definit ca un schimb echitabil de mărfuri. În relaţia de cuplu el este folosit ca un permis temporar de impunere a propriei dorinţe („dacă faci asta pentru mine, voi face şi eu altceva pentru tine”).
Aplicată în mod frecvent această metodă duce de cele mai multe ori la ţinerea evidenţei, dar şi la reproşuri de tipul „Dacă nu faci cum îţi cer eu, înseamnă că nu mă iubeşti.” „Nu este o dovadă a iubirii şi nici nu va avea avantaje de lungă durată dacă recurgeţi la aşa un «târg»”, avertizează Keren Rosner.
4. Persuasiunea
O pledoarie care începe cu „ar trebui sa faci ce spun eu din următoarele motive” poate fi eficientă dacă se apelează la raţiune, seducţie sau la dezbatere. Chiar dacă poate fi eficientă uneori, persuasiunea are la bază, spun psihologii, aceleaşi presupuneri ca şi coerciţia (drepturi, privilegii, inteligenţă superioară). În plus, dacă este utilizată în mod repetat, apar efecte negative similare cu cele ale coerciţiei.
5. Negocierea
Cea mai eficientă şi cea mai sigură metodă de a determina persoana iubită să aleagă soluţia pe care o propuneţi într-o anumită situaţie este negocierea. Principalul atu al acestei tehnici este reprezentat de apelul la comunicare. „Pentru ca schimbările să nu fie percepute ca un sacrificiu sau să nu producă tensiuni, cel mai bine este să fie negociate”, spune Keren Rosner.
Negocierea trebuie făcută raţional, cei doi parteneri aducând alternativ argumente pentru a fi analizate, adaugă specialistul. Scopul negocierii este cooperarea.
Nimănui nu îi place să se supună, dar tuturor ne place să cooperăm, spun psihologii. Invitaţia la cooperare presupune însă recunoaşterea valorii celuilalt. Când oamenii se simt apreciaţi, au tendinţa să coopereze. Când se simt subestimaţi, au tendinţa să respingă ceea ce pentru ei pare a fi invitaţie la supunere.
Dacă vreţi cooperare, trebuie să îl faceţi pe celălat să se simtă valoros. Nu îi expuneţi însă propria valoare, pentru că asta poate fi considerată a fi manipulare.
„Când îl facem părtaş la viaţa noastră şi ne consultăm cu partenerul, îi demonstrăm indirect că apreciem gândirea, raţionamentul lui, că ne încredem în înţelepciunea şi discernământul lui. Ii dovedim încrederea în el ca persoană şi ca partener”, mai explică Keren Rosner.
COMPATIBILITATE
Situaţiile de criză, testul suprem al caracterului
Rezolvarea pe termen lung a conflictelor din cuplu ţine de o compatibilitate în ceea ce priveşte caracterul. „Nu există oameni care pot sau nu pot să aibă o relaţie de cuplu frumoasă. Există cupluri formate din oameni compatibili sau incompatibili”, spune psihoterapeutul Keren Rosner.
Situaţiile limită sau de criză reprezintă testul suprem al caracterului unei persoane. „Atunci se descoperă aspectul lui autentic. În relaţia cu partenerul, ai ocazia să trăieşti variate momente, situaţii care îl arată pe celălalt aşa cum este în profunzime”, precizează psihologul.
Un caracter sincer şi şlefuit va reflecta frumusetea în orice situaţie, în timp ce unul necizelat, va determina un comportament instinctual, brut.
