Din cuprinsul articolului
Pancreasul este o glandă cu secreţie internă şi externă, situată în spatele stomacului, la nivelul primelor două vertebre lombare, şi are greutatea de 70-80 de grame.
Pancreatita este o boală a pancreasului, care constă într-o inflamaţie rapidă a ţesutului glandular, cu modificări degenerative, datorită activării, în exces, a enzimelor şi revărsării lor în ţesutul pancreatic, pe care îl distruge treptat.
Prin respectarea strictă a unei diete alimentare adecvate, a unui regim de viaţă controlat, completate cu tratamente fitoterapeutice, este posibilă evitarea evoluţiei agravante a acestei boli.
Trei tipuri de panceatite
Ca structură, pancreasul are două părţi cu funcţii diferite: pancreasul exocrin, având canalele exterioare prin care secretă zilnic circa un litru de suc pancreatic, compus din enzime digestive active, pe care le deversează în duoden, unde participă la descompunerea şi absorbţia alimentelor şi pancreasul endocrin cu insulele Langerhans, în care există acele celule alfa cu granulaţii negre şi celule beta cu granulaţii albicioase. Acestea secretă insulină şi glucagon – hormoni cu rol esenţial în metabolismul zaharurilor.
Insuficienţa pancreatică reprezintă incapacitatea pancreasului exocrin şi endocrin de a sintetiza fie enzimele digestive, fie insulină, ceea ce poate duce la pancreatită acută sau la diabet zaharat. În condiţii normale, datorită unui mecanism complex de apărare, secreţia digestivă, adesea foarte acidă, nu distruge ţesutul pancreatic, iar toate funcţiile decurg normal.
Pancreatita este o îmbolnăvire a pancreasului care constă dintr-o inflamaţie rapidă a ţesutului glandular, cu modificări degenerative, datorită activării, în exces, a enzimelor şi revărsarea lor în ţesutul pancreatic, pe care îl distruge treptat. Boala poate să apară după alte afecţiuni maladive: hepatobiliare (hepatită, icter, litiază biliară, colecistite), gastroduodenale (ulcere penetrante) sau după boli infecţioase (parotidită epidemică, febră tifoidă).
Există trei tipuri de pancreatite: acută catarală, acută hemoragică şi cronică.Pancreatita acută catarală sau pancreasul infecţios Klippel apare în urma unor infecţii bacteriene sau virotice (pneumococi, streptococi), care declanşează stări de dizenterie sau septicemie. Simptomele constau din creşterea şi întărirea pancreasului, dureri de apăsare în epigastru, subicter şi digestie incompletă.
Evoluţia bolii este benignă şi are vindecare relativ rapidă.Pancreatita acută hemoragică este o boală foarte gravă, provocată prin dereglarea mecanismului de apărare, permiţând enzimelor din interiorul pancreasului să distrugă ţesutul glandei. În consecinţă, apar leziuni edematoase, necrotice şi hemoragice, mai frecvente la bărbaţii alcoolici cu vârste între 35-50 de ani şi la femei la vârste de peste 55 de ani.
Factori care favorizează apariţia bolii
Frecvenţa bolii în lume variază în funcţie de zona geografică, de la 100 de cazuri la un milion de locuitori în SUA, până la 280 de cazuri la un milion de locuitori în Danemarca. În România, frecvenţa este relativ redusă (77 de cazuri la 1 milion de locuitori), dar mortalitatea este destul de ridicată.
Factorii favorizanţi ai pancreatitei acute sunt atât interni, cât şi externi. Printre aceştia, pot fi amintiţi: ulcerul gastric şi duodenal, litiaza biliară (pietre) şi inflamaţia căilor biliare, traumatisme abdominale cu edeme şi leziuni directe pe pancreas, infecţii secundare ale canalelor pancreatice şi reacţii chimice interne, în care enzimele pancreasului sunt activate de refluxul biliar, apendicită, diabet zaharat, infecţii virale (hepatite), obezitate, emoţii intense.
Cel mai frecvent, boala este declanşată după mese copioase, cu alimente grase şi exces de băuturi alcoolice (peste 100 ml zilnic pe perioade lungi), exces de tutun, cafea şi droguri. Sunt foarte periculoase insecticidele organo-fosforice, lupusul erimatos şi excesul unor medicamente (paracetamol, salicilaţi, tetraciclină, eritromicină).
Simptomele bolii sunt foarte grave, alarmante, cu dureri violente în capul pieptului, respectiv în epigastru, cu iradieri spre hipocondrul stâng, adică sub coaste în stânga, spre spate şi umăr.Durerile devin tot mai violente, chiar dacă bolnavul stă nemişcat, atingând intensitatea maximă în primele 6 ore după declanşare. Ca urmare a acestor dureri, poate să apară suspiciunea de infarct miocardic al peretelui posterior. Faţă de această suspiciune se intervine cu examinarea EKG, care va exclude această ipoteză, urmând ca diagnosticare precisă să se facă prin ecografie şi radiografie abdominală.
Cum se manifestă boala
Încă din primele zile se instalează o stare de şoc, cu ameţeli profunde, ochii devin încercănaţi, nasul subţire, transpiraţii reci, puls crescut (tahicardie), tensiune arterială scăzută, respiraţie greoaie, agitaţie, stări de nelinişte sau apatie, tremurături, convulsii şi confuzie generală. Crizele dureroase pot să dureze 2-4 zile, fiind însoţite de vărsături repetate, negricioase şi hemoragice, inflamarea abdomenului, sughiţ, febră între 37,7-38,30C şi tendinţă de leşin. Uneori, apar senzaţii de foame sau de respingere a unor alimente (pâine, grăsimi, carne).
Pe fondul unei balonări frecvente cu flatulenţă, intervine diareea, cu scaune abundente, care conţin picături de grăsime, precum şi slăbirea rapidă prin topirea musculaturii membrelor.În multe cazuri, afecţiunea se vindecă fără complicaţii.Există, însă, şi situaţii când evoluţiile pot fi de natură infecţioasă, provocând abcese şi flegmoane, edeme, hemoragii digestive, gangrene sau pseudochisturi pancreatice, icter şi peritonită purulentă sau necrotizantă.
La analize se constată o creştere a glicemiei şi a colesterolului, precum şi valori foarte ridicate ale leucocitelor (peste 15.000-20.000/mmc). În formă subacută, constatată la 10-15% din cazuri, pancreatita acută evoluează rapid şi grav spre encefalopatie pancreatică, fibroză, adesea cu sfârşit letal, prin stop respirator.
Pancreatita cronică, frecventă la alcoolici
Este o afecţiune inflamatorie şi degenerativă persistentă a pancreasului, care duce la autodigerarea ţesuturilor şi la deficienţe de secreţie a enzimelor digestive şi a hormonilor. Evoluţia lentă conduce la sclerozarea şi dispariţia masei de ţesut glandular, cu perturbări în digestia alimentelor, malabsorbţia şi diabetul zaharat.Boala este mai frecventă la bărbaţi după vârsta de 45 de ani şi la femei în vârstă de 38-40 de ani, cu o creştere uşoară a cazurilor de îmbolnăvire în ţările cu consum mare de băuturi alcoolice. În Europa de Vest, incidenţa pancreatitei cronice este de 400-1.200 de cazuri la un milion de locuitori pe an.
Printre cauzele care declanşează boala se consideră că 80% din cazuri au la bază consumul exagerat de alcool. Din cauza toxicităţii cu alcool, odată cu trecerea timpului, pancreatita acută devine cronică, fiind asociată cu litiaza biliară, angiocolite, colecistopatii cronice, ulcere gastroduodenale penetrante şi ciroză hepatică. Alţi factori de cronicizare sunt cancerul stomacal, uremia, bolile de nutriţie (diabet, pelagră) şi carenţele în vitamine solubile.
Semne de boală şi tratament
Simptomele pancreatitei acute sunt posibile la orice vârstă, cu dureri constante sau întrerupte, care alternează cu perioade de acalmie, cu crize după mesele bogate în grăsimi animale sau după un consum exagerat de alcool sau băuturi cu cofeină. Aceste crize brutale sunt însoţite de greţuri, vărsături, balonări cu flatulenţă, diaree în alternanţă cu constipaţie, respiraţie urât mirositoare şi anorexie (faţă de grăsimi). Bolnavul are paloare, ameţeli, transpiraţii reci, polinevrism, depresie psihică, anxietate, tulburări psihice, stări de agitaţie şi slăbire accentuată.În lipsa unui tratament adecvat, speranţa de viaţă a pacienţilor este mai scăzută cu circa 10 ani, comparativ cu media celor sănătoşi.
Principala cauză a mortalităţii o constituie unele complicaţii apărute în timp, cum ar fi bolile cardiovasculare, tuberculoza, cancerul pulmonar şi de laringe. Prognosticul este mai bun la pacienţii care au oprit definitiv consumul de alcool, aceştia având posibilitatea supravieţuirii mai mult de 20 de ani după apariţia simptomelor.
Dacă chistul este mare, se impune extirparea
Chistul pancreatic apare ca o cavitate de diferite dimensiuni, plină cu lichid tisular, suc digestiv şi resturi de ţesut necrozat. Prin blocarea orificiului de evacuare a sucului digestiv, este posibilă o carenţă a sucului la nivelul intestinelor.
Un chist mic rămâne neobservat şi dispare spontan, dar un chist mare, care creşte continuu, trebuie îndepărtat pe cale chirurgicală, cu evacuarea conţinutului din chist prin drenaj şi aspirare continuă. La această intervenţie chirurgicală se impune o grijă deosebită, deoarece fisurarea spontană a chistului poate provoca o catastrofă abdominală gravă, peritonită, hemoragii, septicemie, şoc şi deces. De reţinut că formarea de chisturi adesea recidivează
Tratamentele cu plante
În uz intern sunt eficiente:
– decoct din lichen de piatră, preparat cu o linguriţă herba la 250 ml apă, care se fierbe 5 minute; după răcire la 400C se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se beau 3 căni pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale, având efecte foarte bune în stimularea secreţiilor pancreatice;
– infuzie din anason: 10 grame seminţe pisate la 250 ml apă clocotită se infuzează acoperit 15-20 de minute şi se bea o cană pe zi, fracţionată în 3 reprize, înainte de mese;
– infuzie din sânziene: două linguriţe herba uscată şi mărunţită se infuzează 15 minute în 250 ml apă clocotită, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi;
– macerat la rece de obligeană dintr-o linguriţă rădăcină uscată şi mărunţită, ţinută timp de 8-12 ore în 250 ml apă rece; în ziua următoare se încălzeşte uşor, se strecoară şi se bea câte o înghiţitură înainte şi după fiecare masă principală (în total 6 înghiţituri pe zi).
În amestecuri de plante sunt recomandate arnică, genţiană, mentă, nalbă de grădină, păpădie, pelin, pufuliţă, sânziene, siminoc, traista ciobanului, urzică vie şi valeriană.
Dieta hipercalorică, obligatorie
În terapeutica bolilor pancreasului, alimentaţia are un rol esenţial. Întrucât bolnavii sunt expuşi la diferite dereglări metabolice, este necesară stabilirea unei diete adecvate, obligatoriu hipercalorică pentru a preveni scăderea energiei şi a masei corporale.
Tratamentul dietetic va debuta printr-un repaus digestiv total pe o durată de 24 de ore. În următoarele 2-3 zile, se interzice orice alimentaţie pe cale bucală, care ar putea accentua durerile. Pentru echilibrarea necesarului de lichide din organism se va recurge la un regim hidric cu soluţii nutritive, în care se introduce glucoză şi aminoacizi, administrate prin perfuzii, în cateterul venos central.
După 4-5 zile, se poate trece la o dietă orală semilichidă (300-400 ml pe zi), formată din ceaiuri medicinale şi sucuri nesărate din tomate, cu adaos de vitamine liposolubile (A, D şi K) şi vitamine din grupul B (B12). După ce au trecut 7-10 zile de la declanşarea crizei, se adaugă în alimentaţie lapte degresat şi lapte prins, rasol de pui sau viţel, ulei presat la rece (în salate), unt, miere de albine, puţină pâine, legume bine fierte, sucuri de fructe şi compoturi (din cireşe, lămâi, portocale).
Urmează un regim dietetic complet, hiperproteic şi hiperglucidic, în funcţie de toleranţa specifică a organismului, cu excluderea categorică a băuturilor alcoolice şi a medicamentelor tari. Această dietă de cruţare a pancreasului are rol de stimulare a secreţiei pancreatice, cu condiţia adăugării de enzime (triferment, procaină) şi substanţe antispastice, antibiotice, colagoge şi sedative, care vor contribui la normalizarea mişcărilor abdominale.
Consumul de alcool, strict interzis!
Trebuie să se ştie că pancreasul nu suportă o alimentaţie excesivă cu mâncăruri gătite cu grăsime, carne roşie, vânat, produse zaharoase rafinate, sucuri sintetice, ciocolată, cafea şi, mai ales, alcooluri. Continuarea consumului de alcool intensifică durerile abdominale şi apare pericolul unor complicaţii grave. Chiar şi berea este dăunătoare, iar o sticlă pe zi consumată vreme îndelungată poate duce atât la pancreatite, cât şi la formarea de calculi biliari.
Pancreasul va fi dezintoxicat printr-un consum sistematic de legume proaspete, care au capacitatea de a stimula funcţiile pancreatice (spanac, urzici tinere, tomate, vinete, ridichi, varză, conopidă, praz, castraveţi, fasole verde).Sunt eficiente şi fructele (cireşe, piersici, caise, mere, prune, gutui, afine, coacăze negre şi roşii, lămâi, portocale, mandarine, banane, cătină albă, alune, nuci), consumate proaspete sau în sucuri naturale, băute dimineaţa pe stomacul gol, în cure de câte 8 zile.
Mai bune sunt fructele verzi, crude, consumate ca atare sau în diferite preparate culinare, având rol important în drenarea lichidului pancreatic. În continuare, tratamentul pancreatitelor utilizează diferiţi compuşi antioxidanţi (vitaminele C şi E, caroten şi seleniu), luând câte o capsulă pe zi, timp de 5 zile pe săptămână.
În toate afecţiunile pancreatice, raţia alimentară va fi fracţionată zilnic în 5-6 mese mici de zi, uşor de digerat, pentru a nu suprasolicita funcţiile pancreasului bolnav. Pe cât posibil, hrana să nu fie prelucrată termic şi se mestecă foarte bine pentru a stimula salivaţia. Aceasta este foarte importantă în cazul insuficienţei pancreatice, când digestia este deficitară şi determină o malnutriţie generală.
Regimul de viaţă
Imediat după declanşarea crizelor, pacientul va fi internat, obligatoriu, în spital, unde vor fi aspirate secreţiile acide al stomacului cu ajutorul unei sonde, introdusă prin esofag. În continuare, se impune repaus la pat, într-o încăpere izolată. Din cauza pericolelor de agravare rapidă a bolii, va fi necesară o îngrijire intensivă şi la timp, pentru a mări şansele de supravieţuire.
Durerile violente vor fi atenuate cu pungi de gheaţă pe epigastru şi prin intermediul unor analgezice şi, la nevoie, prin anestezie peridurală. În fiecare seară se recomandă să se facă o baie ascendentă de şezut şi pe partea superioară a abdomenului. Urmează o compresă rece cu alcool şi o compresă cu plante, timp de o oră şi iarăşi o baie ascendentă rece, timp de câteva minute.În cursul zilei, bolnavul va face frecvente respiraţii complete, pentru a stimula funcţiile pancreasului şi irigarea sanguină normală.
